CHIRIȚA ÎN IAȘI (6)

de Vasile Alexandri.

Urmare la Chirița în Iași (5)

ACTUL II SCENA VI
PUNGESCU, BONDICI

BONDICI (deschizând ușa din fund, încet): Nime în tindă, nime în odaie; tufă ca-n punga noastră... (Deschizând ușile.) Poftim, arhon spătar, că aici suntem la locul nostru.

PUNGESCU: Poftim d-ta întâi, arhon agă.

BONDICI: Ba... mă ferească Dumnezeu !... poftim.

PUNGESCU: Ce se potrivește... (Intră odată amândoi râzând.)

BONDICI: Ne poftim ca oarecine la temniță.

PUNGESCU (răsărind): Ia... nu pomeni de temniță, neneo, că mă-nfior pân-în unghii...

BONDICI: Pentru ce, neiculiță ?... pentru că ai pârjolit mai deunăzi la cărți pe sărdarul Cuculeț ?

PUNGESCU: Precum zici... acest onorabil sărdar e director la agie și am însemnat că el ne urmărește ca umbra peste tot locul... Nu cumva oare vrea să ne joace vro coțcă ?

BONDICI: Păn’ la coțca lui, fora tu înainte cu coțca ta și zi: buni patruzeci.

PUNGESCU: Cu urma cincizeci... o știu ! dar mi-e frică... de! ce să fac... mi-e frică.

C-un director de agie

Nu e lucru de glumit,

Căci el poate-ntr-o mânie

Să te puie la dubit.

BONDICI

Pentru ce să-ți fie frică ?

Nu ești, neneo, vel-spătar ?

PUNGESCU

Azi spătar e chiar nimică...

BONDICI

Înțeleg... fii agă dar.

PUNGESCU

Agă ? agă ? bine, fie !

Rangu-i nobil și-l primesc,

Însă...

BONDICI

Însă...

PUNGESCU

De agie

Eu mă tem și mă feresc.

BONDICI: Ei, geaba ! nici c-oi să pot să-l fac om... Da oare unde să fie cucoanele de gazdă ?

PUNGESCU: Poate c-o fi dormind după prânz... obiceiul pământului.

BONDICI: Aș ! obiceiurile cele bune se pierd pe toată ziua... însă, apropo... cum mergi tu cu curtea ?

PUNGESCU: Cu Curtea... îi trag opoziție pă zdreavăn pân’ ce-oi prinde un os... tot obiceiul pământului...

BONDICI: Ha, ha, ha !... Eu te întreb de curtea ce faci demuazelelor !

PUNGESCU: Merg țeapăn... da tu ?

BONDICI: Vârtos... Ei, apoi ce facem ?... ne însurăm ?

PUNGESCU: Zestre este ?

BONDICI: Trebuie să fie că-s de la țară... și știi tu că la țară se-ngrașă bobocii.

PUNGESCU: Bobocii ?... vrei să zici gâscănașii ?

BONDICI: Bine-ar fi să ne luăm de vorbă în sfârșit cu cucoana Chirița, cu neneaca.

PUNGESCU: Bine, da !... începe tu, că ești mai ischiuzar.

BONDICI: Numai de s-ar înfățișa. Oare unde să fie ?... Ia caută printre uși.

PUNGESCU: Să trag o repede aruncătură dă ochi ?... bine. (Se apropie de ușa Chiriței și caută înăuntru.)

BONDICI (în parte): Altă nu ne rămâne decât să ne însurăm, pentru ca să scăpăm de creditori și de lipsa de toate zilele... Duducile-s cam... dar apoi, vorba ceea: rău cu rău, însă mai rău făr’ de rău !... (Se apropie de besecte.)

PUNGESCU: Aoleo ! ce-mi văzură ochii! baba-și pune boia-n păr ?... Al naibii ! (Merge la ușa fetelor de caută în odaie.)

BONDICI: Bre ! ce de gavanoșele cu dresuri... și alb, și roșior, și negru... (Deschide besecteua și găsește o hârtie.) Se vede că zugrăvește cucoana...

PUNGESCU: Ha, aferim, frumos... așa-mi mai vine la merchez...

(Trimite sărutări în palme.)

BONDICI (citind hârtia): Ce văd ?... o foaie de zestre !... Neiculiță... neiculiță, vin degrabă să vezi...

PUNGESCU: Ce ?...

BONDICI (citind iute): Șaluri... stropitori... afumători !... (Vorbit.) Buni patruzeci !

PUNGESCU: Cu urma cincizeci... știu, da ce-i ?

BONDICI: Ascultă: (citește:) “Foaia de zestre a fiicelor mele Aristița și Calipsița” !

PUNGESCU: Aoleo !... zi-nainte... cruce-ajută.

BONDICI: “Boccealâcul: două șaluri.”

PUNGESCU: Bun ! unu mie, unu ție !

BONDICI: “Două blane de jder, două de vulpe.”

PUNGESCU: Bun ! jderu mie...

BONDICI: Ba vulpea ție. - “Patru rochii de satintur... două de grudinap... două de micaton” !

PUNGESCU: Adică: satin turc, gro de Naplu și micoton... provincialism!

BONDICI: “Argintării... două afumători de argint în formă de mere domnești.”

PUNGESCU: Știu c-o să ne dăm fumuri...

BONDICI: “Două stropitori, tij, de argint, în formă de pere cu frunze poleite. 12 linguri de vermililion, patru chisele de cristal cu hulubi poleiți de dânsele, 12 pahare săpate cu slove nemțești.”

PUNGESCU: Ce chefuri ! ce tabieturi !

BONDICI: “Tingiri, castroane și sahane...”

PUNGESCU: Treci dincolo de bucătărie.

BONDICI: “Două oghealuri de cutnie, patru perne de puf și opt prostiri cu mărginile cusute la gherghef...”

PUNGESCU (răsucindu-și mustățile): Cheschevu, monsiu Bondici ?...

BONDICI (împingându-l cu umărul): Du-te naibii - “Două apărători de păun”.

PUNGESCU: Aferim... să ne apere când om dormi după masă.

BONDICI: “Două prosoape de mire, berbelăcuri pentru ras, cusute de copile la gherghef. Două chisele de tutun, tij, cusute de copile cu fluturi. Două tocuri de peptene de catife, tij, cu fluturi. Două calăfuri de imamele cu muțunachi, tij, cusute cu fluturi de copile.”

PUNGESCU: Aoleo ! ce dă mai fluturi! o să părem chiar grădini cu flori dă mac.

BONDICI: “Și, în sfârșit, câte 1500 galbeni de fată; bani înaht, împărătești și cu zimți.”

PUNGESCU: 1500 galbeni !... ișala! mașala !... m-am făcut chiabur !

BONDICI: Mai bine era mai puțini fluturi și mai mulți galbeni.

PUNGESCU: Lasă, neneo, că-s buni și aia... cu 1500 galbeni capital, îmi fac stare... stos, paroli, chit a dublu, setleva, chensleva și nevasta mazu !... s-a mai văzutără de alea... Da, ian spune-mi... ceva suflete de țigani nu-s în foaie?...

BONDICI (întorcând fila): Ba stai... (Citește.) “Mai adaog la această foaie de bun proeresul meu: zece suflete de țigani lingurari... Și închei zicând: să le fie de bine copilelor, ginerilor și tot neamului lor... iscălit, banu Grigori Bârzoi, ot Bârzoieni.”

PUNGESCU (cu entuziasm): O ! Bârzoi !... nu te cunosc... dar pre-a mea lege ! te-aș băga în sân dac-ai încăpea dă urechi !... Îmi vine să-i meșteresc un ștaer... (Joacă.)

(Împreună.)

Vivat ! vivat ! pentru noi !

Soarta-ncepe-a fi cu nuri !

Vivat ! vivat ! amândoi

Ne-am făcut boieri chiaburi.

SCENA VII

Cei dinainte, ARISTIȚA, CALIPSIȚA

ARISTIȚA, CALIPSIȚA, BONDICI: Sărutăm mânușițele și picioarele duducilor...

ARISTIȚA, CALIPSIȚA (închinându-se ca copile mici): Monsiu...

BONDICI (înaintându-se): De ce vă sfiiți de noi, care am fost totdeauna, suntem și vom fi în veci supusele slugi a neneacăi d-voastră și...

PUNGESCU: Și chiar adoratorii copilelor neneacăi. (În parte.) Hait !... le-am turnat-o dă la mertepea. (ieșind din odaia lor, se opresc, zărind străinii, și cobor ochii): A !

BONDICI: Dar... adoratorii cei mai înflăcărați ! (Încet lui Pungescu.) Pe care o iei tu ?

PUNGESCU: Pă Calipsița.

BONDICI: Treci dincolo, lângă ea.

PUNGESCU: Hait... (Trece lângă Calipsița.)

BONDICI (Aristiței, cu foc): Nu mă îndoiesc, duducă Aristiță, că din ceasul ce ți-am dat brațul la Păcurari... ai înțeles că te iubesc ?...

CALIPSIȚA: Ui monsiu...

PUNGESCU (Calipsiței, cu foc): Sper, domnișoară, că...

ARISTIȚA: Ui monsio...

PUNGESCU: Ui ?

Dar, siarmanta demuazelă

Anima-mi de columbela

În etern te va iubi !

CALIPSIȚA (în parte)

Chel bonior !...

PUNGESCU

Aud ?

CALIPSIȚA

Mersi.

BONDICI

Și eu, tij, o ! duducuță,

Să fiu bufnă, să fiu cuță

Dacă nu te voi slăvi...

ARISTIȚA

Pur tujur ?

BONDICI

Tujur!

ARISTIȚA

Mersi.

(Bondici și Pungescu se pun în genunchi.)

TOȚI

Ce mulțumire !

Ce fericire

Dă peste mine...

(Strănută o dată cu toții.)

Fie-ți de bine !

SCENA VIII

Cei dinainte, CHIRIȚA

CHIRIȚA (ieșind din odaia ei și văzând scena de mai sus, vine repede și întinde mâinile deasupra lui Bondici și a lui Pungescu): Amin ! vă blagoslovesc !... și la capul altor fete !

ARISTIȚA, CALIPSIȚA (uimite): Maman...

CHIRIȚA: Ce maman ?... ce vă sastisiți ? parc-aș fi caua !... Vă iubiți ? Să vă fie de bine !... Doar nu-s vitrigă... Ce doresc eu ?... fericirea voastră... inima mea de mamă... eu v-am crescut... (Plânge.) V-am hrănit... Luați-vă... însurați-vă... cununați-vă... împărecheți-vă... ca hulubașii și ca cărăbușii... Eu vă dau blagoslovenia mea... acum și purure și în vecii vecilor... (În parte.) Of ! slavă ție, Doamne, că m-am cotorosit !...

BONDICI: Cucoană Chiriță... suntem pătrunși până în suflet !... și crede că ne-om sili de a fi ginerii cei mai supuși... cei mai... (Își șterge ochii, în parte.) Căci n-am o frunză de ceapă !

PUNGESCU (suflându-și nasul tare): Cucoană soacră... las’ pă noi... atâta-ți zic...

CHIRIȚA: Te înțăleg, fătul meu... dragă arhon spătar... noroc bun !

TOȚI

Ce mulțumire !

Ce fericire

A dat pe mine !

(Strănută o dată cu toții.)

Fie-ți de bine !

CHIRIȚA: Amin și într-un ceas bun !

SCENA IX

Cei dinainte, GULIȚĂ, FECIORUL

GUGULIȚĂ (ieșind cu feciorul din odaia Chiriței, numai cu o ciubotă): Neneacă... neneaca... zi feciorului să mă-mbrace.

CHIRIȚA: Da cum ? încă nu te-ai îmbrăcat ?

FECIORUL: D-apoi când era să-l îmbrac, că pân-acu m-ai ținut de ți-am pus boieua cea neagră pe cap.

CHIRIȚA: Ieși afară, tontule !... Guliță, mergi degrabă de te gătește, că se întârzie.

GUGULIȚĂ: Lezebon, maman... (Intră în odaia lui cu feciorul.)

BONDICI: Da unde merg cucoanele ? la teatru ?

CHIRIȚA: Ba nu... la bal, la cucoana Nastasiica a banului Afin.

BONDICI: Afin ? vrei să zici Dafin ?

CHIRIȚA: Ba Afin.

BONDICI: Ba Dafin...

CHIRIȚA: Dafin ?... să vede că acu-i moda de a-și anina un dobru ?... În sfârșit, fie și Dafin... Dumneavoastră veniți la balul Afinoaiei ?

BONDICI: Mai târziu... poate...

PUNGESCU (încet lui Bondici): D-apoi nu suntem poftiți, neneo.

BONDICI (împingându-l cu cotul): Să ne dați voie a vă întovărăși până acolo.

CHIRIȚA: Bucuros... Lipon, hai să ne pornim... Guliță... Guliță...

GUGULIȚĂ (din odaie): Aud, neneacă.

CHIRIȚA: Gata ești, suflete ?

GUGULIȚĂ: Ca ș-un purces... iată-mă-s. (Iese din odaie cu minavetul în spate.)

CHIRIȚA: Ce-mi văzură ochii !... Cu minavetul vrei să mergi la bal ?

GUGULIȚĂ: Cu minavetul... ca să le cânt cucoanelor.

CHIRIȚA: Ai nebunit ?... lasă dulapul din spate...

GUGULIȚĂ: Ei... neneacă.

CHIRIȚA: Dă-l gios, c-apoi te las acasă cu Ioana țiganca... auzi ! cu minavetu ?... să părem că mergem cu colinda prin sat... Haideți deacum...

TOȚI

Haideți toți cu veselie,

Hai la bal să alergăm;

Și-n plăcerea cea mai vie

Până mâini să tot jucăm.

ȚIGANCA (singură): Slavă Domnului că s-au dus... ș-am scăpat... Decât ai avea un stăpân, mai bine șapte slugi. (Se pune pe scaun.)

CHIRIȚA (venind înapoi cu fetele, zice à la cantonade): Așteptați puțin în scară, că ne întoarcem îndată... (Fetelor.) Veniți încoace degrabă să vă pun puțintel roș... ia așa, să fiți mai îmbobocite... și ceva benghiuri... așa... dar ian să vă spun: doar îți fi morocănoase ca mai dăunăzi... cătați să mai zâmbiți... să mai faceți cochetărismosuri ca la Ieși, că așa se mărită fetele.

BONDICI și PUNGESCU (intrând): Poftiți, cucoană Chiriță ?

CHIRIȚA: Iaca... ia... Fa Ioană, ie sama la focuri... și doar îi adormi...

ȚIGANCA (în parte): Ei... ba nu, că mi-a fi rușine...

CHIRIȚA: Haideți de-acum.

TOȚI

Haideți toți cu veselie,

Hai la bal să alergăm;

Și-n plăcerea cea mai vie

Până mâini să tot jucăm.

(Pungescu și Bondici dau brațul fetelor. Chirița îi urmează și feciorul cu livrea le deschide ușa.)

ȚIGANCA (picând pe scaun ostenită): Uf !

(Cortina cade.)

* * *

Urmează Chirița în Iași (7)