15.03.2016

Prințul fericit (5)

de Oscar Wilde

Urmare la Prințul Fericit (4)

Rândunelul zbură deasupra măreţului oraş şi îi văzu pe bogătaşi veselindu-se în casele lor somptuoase, pe când cerşetorii se milogeau la porţile lor. Zbură prin uliţele sordide şi văzu copii cu chipuri palide de foame uitându-se apatici spre străzile întunecoase. Sub arcada unui pod, doi băieţei se culcaseră îmbrăţişaţi, străduindu-se să se încălzească unul pe celălalt. „Ce foame ne este !”, scânceau copilaşii.
- Ia luaţi-o din loc ! N-aveţi voie să staţi aici ! se răsti Paznicul, iar copiii porniră prin ploaie.
Rândunelul zbură înapoi la Prinț şi îi povesti ceea ce văzuse.
- Sunt acoperit cu aur pur, zise Prințul. Trebuie să mă despoi, foiţă cu foiţă şi să le dăruieşti sărmanilor mei. Oamenii cred că aurul îi poate face fericiţi.
Foiţă după foiţă de aur fin desprinse Rândunelul până când Prințul Fericit deveni posomorât şi cenuşiu. Foiţă după foiţă de aur fin le dărui săracilor, iar copiilor li se îmbujorară obrajii şi începură să se joace, râzând voioşi pe străzi. „Avem pâine acum !” strigau ei.
Apoi se aşternu zăpada, iar după zăpadă veni gerul. Drumurile păreau făurite din argint, atât de tare sclipeau şi scânteiau. Ţurţuri lungi, ca nişte pumnale de cristal, atârnau de streşinile caselor; lumea umbla îmbrăcată în blănuri, iar băieţi cu căciulițe roşii se dădeau pe gheţuş.
Bietul Rândunel simţea că îi este tot mai frig, dar nu îl lăsa inima să-l părăsească pe Prinț, căci îl iubea tare mult. Ciugulea firimiturile din faţa brutăriei când brutarul nu era atent şi se chinuia să se încălzească fluturându-şi aripile.
În cele din urmă îşi dădu seama că va pieri şi, adunându-şi puterile, zbură şi se mai aşeză încă o dată pe umărul Prințului.
- Adio, Prințul meu drag ! murmură Rândunelul. Lasă-mă să-ţi sărut mâna.
- Mă bucur că în cele din urmă te vei duce în Egipt, micuţule Rândunel, zise Prințul. Ai stat prea mult aici, dar înainte de-a pleca, dă-mi o sărutare.
- Nu în Egipt plec, ci în palatul morţii, răspunse Rândunelul. Nu-i așa că moartea e soră bună cu somnul ? Şi după ce îl sărută pe Prințul Fericit, căzu mort la picioarele lui.
În clipa aceea se auzi un troznet ciudat înăuntrul statuii, ca şi când ceva s-ar fi sfărâmat. Fapt este că inima de plumb crăpase exact în două. De bună seamă că era un ger cumplit !
A doua zi dis-de-dimineaţă primarul se plimba prin piaţă însoţit de consilierii municipali. Când ajunse în dreptul soclului, ridică ochii spre statuie.
- Doamne, ce jerpelit mai arată Prințul Fericit ! exclamă el.
- Cu adevărat jerpelit ! îi ţinură isonul consilierii, care totdeauna îi dădeau dreptate primarului.
Şi se opriră cu toţii ca să-l privească.
- Rubinul a căzut de pe spadă, ochii i-au dispărut şi nici poleială nu mai are, zise primarul. De fapt, arată ca un cerşetor !
- Ca un cerşetor ! îl îngânară consilierii.
- Iar la picioarele lui, ia priviţi: o pasăre moartă ! Musai să publicăm o hotărâre, interzicând păsărilor să-şi dea duhul pe aici ! 
Iar secretarul de la primărie pe dată notă sugestia starostelui. Ca urmare, Printul Fericit fu dat jos de pe soclu.
- Deoarece nu mai e frumos, nici folositor nu mai este ! spuse profesorul de arte de la universitate.
Apoi topiră statuia într-un furnal, iar primarul convocă întrunirea Corporaţiei pentru a decide ce trebuie făcut cu metalul.
- O altă statuie, zise primarul. Şi, de bună seamă, va fi statuia mea.
- Ba a mea ! strigară pe rând consilierii municipali, şi începură să se certe.
Şi încă se sfădeau când i-am auzit ultima oară.
- Ce ciudat ! grăi şeful echipei către muncitorii de la topitorie. Inima de plumb crăpată nu se topeşte în furnal ! Trebuie să o aruncăm !
Şi o aruncară pe un morman de gunoaie, unde zăcea mort şi Rândunelul.
- Adu-mi din oraş două lucruri din cele mai de preţ ! ceru Dumnezeu unui înger. Iar acesta îi aduse inima de plumb şi trupul Rândunelului.
- Dreaptă alegere ai făcut ! zise Dumnezeu. Rândunelul va cânta de-a pururi în grădina Paradisului meu, iar Prințul Fericit mă va proslăvi în cetatea mea de aur.

Sfârșit

Găsești povestirea pe scurt pe lecturirecenzate.ro!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !