17.02.2015

DOUĂ LOTURI (1)

de Ion Luca Caragiale.

doua-loturi

- Asta e culmea !... strigă d. Lefter, ștergându-și fruntea , pe când madam Popescu, consoarta sa, caută fără preget ... Nu e și nu e !...
– Femeie, trebuie să fie-n casă... Dracu n-a venit să o ia !... 
Dar ce au pierdut ? ce caută ?
Caută două bilete de loterie, cu care d. Lefter Popescu a câștigat.
Însă oricine mă poate întreba:
Bine, dacă a pierdut biletele, de unde știe d. Lefter de câștig ?
E lucru simplu. Biletele le-a fost cumpărat cu bani împrumutați, ca de càbulă (1), de la d. căpitan Pandele, fiindcă îi spuseseră mulți, când se tot plângea că n-are noroc la joc, să-ncerce a juca cu bani de-mprumut... Și a făcut învoială, pe onoare, față de martori, să dea din câștig, dacă s-o-ntâmpla, zece la sută căpitanului.
Când a cumpărat biletele, d. Lefter a râs pesimist:
– Ți-ai găsit ! eu și noroc !
Dar d. căpitan Pandele, mai optimist:
– De unde știi dumneata norocul meu ?
Ș-a pus pe d. Lefter să-i însemneze în carnet numerele biletelor.
A trecut mult de la aceasta. Loteriile, amânate de atâtea ori, s-au tras în sfârșit amândouă în aceeași zi. La prima (Loteria "Societății pentru fundarea unei Universități Române în Dobrogea, la Constanța"), lotul cel mare de 50.000 lei l-a câștigat numărul 076.384; iar la a doua (Loteria "Asociațiunii pentru fundarea și înzestrarea unui Observatoriu Astronomic la București"), lotul cel mare tot de 50.000 lei l-a câștigat numărul 109.520.
D. Lefter, până adineaori, habar n-avea că se trăseseră ieri amândouă loteriile. Era seară; omul ședea la masă cu consoarta sa în sălița de intrare, vorbind în ticnă despre cum se scumpește viața din zi în zi, când aude o birjă oprindu-se-n poartă, apoi pași apăsați în curticică și pe urmă bătând cineva tare grăbit la geamlâcul d-afară. D. Lefter sare să deschidă bănuind în gând: "Hait ! iar ne chiamă deseară la serviciu extraordinar turbatul (turbatul e șeful), să ne canonească până la miezul nopții, ca să se recomande ministrului că e grozav !" - iar madam Popescu se repede în odaie, fiindcă era în négligé. D. căpitan Pandele intră ca o furtună și, vorbind din ce în ce mai tare, ca și cum d. Lefter ar fi surd:
– Bine, nene, păcatele mele ! de ce n-ai venit la berărie ?... se poate să fii așa de indiferent ? te caut ca un nebun de atâtea ceasuri !
– Ne-a ținut până adineaori turbatul la canțilerie... De ce ?
– Leftere !... nu știi nimica ?
– Ce ?
– Ieri s-a tras loteriile noastre !
– Ei ?
– Am câștigat !
– Nu mă-nnebuni !... Cât ?
– La amândouă am câștigat loturile mari ! ale mari de tot ! 
Și căpitanul pune pe masă listele oficiale și alături carnetul său. În adevăr, carnetul sună tocmai ca-n liste: 076.384 Universitate-Constanța, 109.520 București-Astronomie.
Cititorul a înțeles acuma ce căuta de trei zile pe brânci soții Popescu.
D. Lefter a trimis turbatului o scrisoare, cerând cu tot respectul un concediu de două-trei zile, pe motiv că nu se simte de loc bine. Așa și e; e bolnav.
După o muncă zadarnică de atâta vreme, după ce toată casa a fost răsturnată de zece ori, când așa, când aminterea, d. Lefter a căzut pe o canapea sfărâmat de oboseală; a simțit că i se taie încheieturile și așa, un fel de slăbiciune la lingurea, parcă-l lua o apă; a moțăit de câteva ori ș-a adormit. Femeia a șezut și ea pe un scaun că nu mai putea de picioare și de mijloc - se-nțelege de atâta alergătură și de-atâtea ridicături. Să fi ațipit d. Lefter ca vreun sfert de ceas și de odată, se scoală drept, cu fața luminată de raza adevărului...
– Știu unde sunt ! acuma știu !... uf !... le-am găsit !
– Unde ?
– În jacheta mea cenușie de vară... Cu ea eram la berărie când le-am cumpărat. Țiu minte bine, le-am pus în buzunarul de la piept, înăuntru... Acolo, sunt !... sigur !... Adu-mi jacheta !
Pe cât își aducea mai limpede aminte domnul Lefter, pe atât madam Popescu se turbura, se roșea, se-ngălbenea...
– Care jachetă ? întreabă ea aiurită, ca de pe altă lume.
– Cea cenușie.
– Leftere ! zice femeia punând mâna la sânul stâng, ca și cum ar fi simțit un junghi grozav.
– Ce ?
– Am... dat-o.
– Ce-ai dat ?
– Jacheta !
– Care jachetă ?
– A cenușie !
– Cui ?
– N-ai spus tu că n-o mai porți ?

* * *

________
(1càbulă = superstiție de jucător
Dă clic aici pentru Două loturi (2) !