Urmare la Păcală și Tândală -2-
Nu da împrumut ca să nu-ți faci dușmani. Dă-ți popo, pintenii, și bate iapa cu călcâiele; ș-apoi, prinde orbul, scoate-i ochii. Nu te bucura la câștiguri mici, pentru că c-un ra tot sărac, c-un chitic, tot calic... Primește orice-ți vor da. Calul de dar nu se caută-n gură; și cine n-are ochi negri, sărută și albaștri. Când vei voi să te apuci de ceva, nu prinde iepurele cu carul. Mâța cu clopot nu prinde șoareci. Nu te-ngriji cum o s-o scoți la capăt. Nevoia învață pre cărăuș, și cine are barbă are și pieptene.
Nu te amesteca în intrigi. Nici pre dracul să vezi, nici cruce să-ți faci. Nici lupul pre bălaia, nici bălaia pre lup. Ia-ți catrafusele și fugi ca dracul de tămâie.
Nu te-ncrede în caracterul omului în slujbă. El este o brânză bună în burduh de câine. Făgăduiește multe, dar să deie Dumnezeu, mamă, să fiu eu fată ! Nu gândi c-o să scapi de dânsul. Banul rău nu se pierde, și are ac pentru cojocul tău, nici socoti că s-a îndrepta; calul bătrân nu mai învață a juca. Când nu-i în slujbă, e omul cel mai de treabă, dar postește robul lui Dumnezeu, că n-are ce mânca; și câte spune, sunt o fruoasă poveste dar mare minciună, căci minciuna boierească trece în Țara Ungurească. caută să-ți fie supușii vrednici, ca să nu zică lumea că cum e turcul și pistolul. Dă-le pilda bună, pentru că peștele de la cap se-mpute.
Nu fii falnic, nici face din țânțar armăsar. În urma războiului, mulți voinici s-arată. Vulpea dacă n-ajunge, zice că pute. Să nu fii din cei care zic: lasă-mă să te las, și ia-l de pe mine că-l omor. Nu te certa cu cei ce știu mai multe decât tine...
Nu te necăji pre soartă ! Norocul cine-l știe ? Fă-mă prooroc, să te fac bogat. Bețivului și dracul îi iese cu oca nainte; însă vremea le îndreaptă toate. Vremea vinde lemnele și nevoia le cumpără. Tu ferbe mazărea și taci. Joacă ursul la cumătrul, poate a juca și la tine.
Nu te mânia pre lume. Se mânie văcarul pe sat, satul nu știe nimic...
De te vor pofti la masă, tu nu te trage sub masă; dar nu fii supărător, c-or zice că: martie din post nu mai lipsește. De vei păgubi în vreo neguțătorie, să-ți fie de învățătură, ca altădată să nu te mai apuci de ea... Când ți s-or aprinde călcâiele, însoară-te păn-a nu îmbătrâni, căci însuratul de tânăr și mâncarea de dimineață n-au greș; și bătrânul amorezat e ca chiroșca cu păsat. Fă cunoștință cu fata; n-o lua numai pe auzite pentru că nu se mânâncă tot ce zboară, și se-ntâmplă de departe trandafir și de-aproape borș cu știr... În sfârșit, mângâie-te la necazuri, gândind că sacul și-a găsit petecul, și roagă-te zi și noapte să-ți dea Dumnezeu mintea moldoveanului cea de pe urmă.>>”
Avea încă multe de spus moș Tândală, când a luat seama că nu-l asculta nimeni, căci noi cu toții adormisem și horăiam. Așadar făcu și el ca noi.
Sfârșit
Text preluat din volumul ”Alexandru Lăpușneanul” de Constantin Negruzzi, editura Ion Creangă, București, 1988
Găsești povestirea pe scurt a textului pe blogul Lecturi povestite pe scurt.
