de Ion Luca Caragiale
Urmare la Două loturi (2)
– Care jaghetă cenușie ?
– Jacheta cu biletele...
– Care belete, boiarule ?
– Te faci că nu știi, gașperiță !
– Sa ma trasnească Dumnezeu ! sa hie al dracului !
– Mai bine, spune drept, zice d. Turtureanu.
– Ce sa spuie boiarule ! zice bătrâna apilpisită: ce sa spuie ? vai de pacatele noastre, daca nu știe... auzi colo ! ce sa spuie ?
– Taci tu ! zbiară d. Turtureanu și-i dă brânci babei cât colo în săliță.
Baba își face cruce, iar copila tremură ca varga lângă vatră, unde prunele sfârâie tare-n cratiță.
– Sa n-aibă parte !... dă să zică Țâca.
– N-ai fost tu, o-ntrerupe d. Lefter, în strada Pacienții numărul 13, la madam Popescu, madam Lefter Popescu, o damă - naltă, subțirică, frumoasă, oacheșă, casele ale verzi cu geamlâc, care are o aluniță cu păr dasupra sprâncenii din stânga și se poartă legată la cap cu roșu ?
– Ba, am fost.
– Atunci, de ce minți ?
– Ba, nu minț, boiarule; am fost. Ei ?
– Nu ți-a dat pe zece farfurii, că n-ai vrut să dai o duzină-ntreagă, cu chenar conabiu lat pe muche și altul pembè îngust pe buză, o jachetă cenușie ?
– Ba, mi-a dat.
– Atunci, de ce minți ?
– Nu minte, boiarule ! zice bătrâna din săliță.
– Taci tu !... Unde e jacheta ?
– E pa mine... o port pa dedesubt.
– Ca să nu te prinz !
– Ba, sa hie al dracului care n-o poartă de frig... Sunt borțoasă, boiarule... alerg toată zâulica pân zloată - bogdaproste, îmi țâne cald la pântece și la șale.
– Dezbracă-te ! poruncește d. Lefter.
– Iaca...
Și Țâca începe a-și lepăda țoalele de pe ea. Tocmai dedesubt de tot, peste cămașe, se vede jacheta cenușie. D. Lefter repede o caută-n buzunarul de la piept; chivuța se strâmbă, că se gâdilă la sân. În buzunar, nimic; dar în fund are o descusătură... desigur o fi căzut în căptușeală. Țâca scoate și o dă d-lui Lefter, care o descoase cu briceagul din toate tighelurile... În căptușală, nimic și iar nimic.
– Ce mi-ai făcut biletele ? răcnește îngrozitor cu pumnii-ncleștați d. Lefter, pe când ceilalți doi o strâng de-aproape într-un colț.
– Care belete ? zbiară și chivuța ca o nebună ș-apoi, schimbând tonul, strigă tare către baba din săliță în țigănește: "Săi, că se sfarojesc prunele de tot !"
– Ce ai spus pe țigănește ? urlă d. Lefter.
– Hauleu ! începu să se bocească baba și copila, ce năpaste a fost să cază pe noi !
– Să-mi scoți biletele ! scrâșnește d. Lefter; să-mi scoți biletele, hoațo ! că te omor, mă-nțelegi ? te omor !
Și-i trage Țâchii o palmă, s-o năucească. Atunci, toate trei femeile se pornesc pe răgete, să crezi că s-a aprins o cușcă cu pantere. D. Turtureanu dă într-o parte pe d. Lefter și cu gravitate:
– Las-o mă rog... Las' că spun dumnealor la secție. Apoi iese-n ușă, dă un țignal; sergenții răsar ca din pământ, și haide ! le-au pornit pe nemâncate...
Toată arta d-lui Turtureanu a rămas infructuoasă... Femeile nu știau nimic despre bilete... Cu tot zelul său, nu putuse depăși limitele prudenții; de aceea, el spunea seara la berărie d-lui Lefter și căpitanului:
– Cu baba și cu fata, de ! merge să le mursici mai zdravăn; dar cu Țâca, nu prea, fiindcă, e pardon, în poziție; dacă se întâmplă la secret vreun avort... Nu știi dumneata ? Astăzi nu mai poți conta pe inferiori... și nici pe superiori ! S-aude... Gazetele atât așteaptă ca să ne persecute... Dar îți spun eu că nu e ! Biletele n-au fost în jachetă; pot face prinsoare pe ce poftești... Să vezi când ți-o mai trece nițel asta... cum să zic ? amorul-propriu, - așa e tot omul la început când îi vine o surpriză de așa un câștig - să vezi, ai să dai peste ele acasă.
D. Lefter susține că Țâca i-a furat biletele - chivuțele și jidanii nu sunt proști: când cumpără haine vechi, le purică pân toate-ndoiturile.
– Ia, dă-mi-le, mă-nțelegi, la discreție, să stau eu cu dumnealor în tête-à-tête la secret... Să vezi cum scot biletele...
Și zicând aceasta, se uită cruciș, fioros și scrâșnește din dinți. D. Turtureanu răspunde făcând teorii asupra instrucțiunei criminale pe temeiul îndelungatei d-sale experiențe în serviciul siguranței publice. Așa, femeile rabdă mai mult, sunt mai piloase(1) decât barbații. Dintre bărbați, bulgarii întrec pe toți la răbdare; mai puțin ca toți rabdă țiganii și țigancele mai puțin decât toate: cum le strângi puțin în corset, "stai că spui, mânca-te-aș !"
De aceea le slăbise pe chivuțe, lăsându-le însă tot la secret nemâncate, să se mai gândească - poate !... dar nu-i vine să crează.
* * *
________
(1) piloase = tari, rezistente, răbdătoare
