de ION LUCA CARAGIALE.
Termometrul spune la umbră 33° Celsius... Subt arșița soarelui, se oprește o birje, în strada Pacienței, la numărul 11 bis, către orele trei după-amiaz'. Un domn se dă jos din trăsură și cu pas moleșit se apropie de ușa marchizei, unde pune degetul pe butonul soneriei. Sună o dată... nimic; de două, de trei... iar nimic; se razimă în buton cu degetul, pe care nu-l mai ridică...
În sfârșit, un fecior vine să deschidă.
În tot ce urmează persoanele toate păstrează un calm imperturbabil, egal și plin de dignitate.
Domnul: Domnu-i acasă ?
Feciorul: Da; dar mi-a poruncit să spui, dacă l-o căuta cineva, c-a plecat la țară.
D.: Dumneata spune-i c-am venit eu.
F.: Nu pot, domnule.
D.: De ce ?
F.: E încuiată odaia.
D.: Bate-i, să deschidă.
F.: Apoi, a luat cheia la dumnealui când a plecat.
D.: Care va să zică, a plecat ?
F.: Nu, domnule, n-a plecat.
D.: Amice, ești... idiot !
F.: Ba nu, domnule.
D.: Zici că nu-i acasă.
F.: Ba-i acasă, domnule.
D.: Apoi, nu ziseși c-a plecat ?
F.: Nu, domnule, n-a plecat.
D.: Atunci e acasă.
F.: Ba nu, da' n-a plecat la țară, a ieșit așa.
D.: Unde ?
F.: În oraș.
D.: Unde !?
F.: În București.
D.: Atunci să-i spui c-am venit eu.
F.: Cum vă cheamă pe dv. ?
D.: Ce-ți pasă ?
F.: Ca să-i spui.
D.: Ce să-i spui ? de unde știi ce să-i spui, dacă nu ți-am spus ce să-i spui ? Stăi, întâi să-ți spui; nu te repezi... Să-i spui când s-o-ntoarce că l-a căutat...
F.: Cine ?
D.: Eu.
F.: Numele dv. ?
D.: Destul atâta ! mă cunoaște dumnealui... suntem prieteni...
F.: Bine, domnule.
D.: Ai înțeles ?
F.: Am înțeles.
D.: A !... Spune-i că să ne-ntâlnim negreșit.
F.: Unde ?
D.: Știe dumnealui... Da' să vie neapărat.
F.: Când ?
D.: Când o putea.
F.: Prea bine.
D.: Ai înțeles ?
F.: Am înțeles.
D.: A !... și dacă vede pe amicul nostru...
F.: Care amic ?
D.: Știe dumnealui !... să-i spuie că nu s-a putut reuși cu afacerea știută nimic, fiincă am vorbit cu persoana... Nu uita !
F.: Se poate să uit ?
D.: ...și zice că acuma e prea târziu, dacă n-a venit la vreme; căci dacă venea măcar cu câteva zile înainte, altă vorbă !... poate că s-ar fi putut... Ține minte !
F.: Țiu, domnule...
D.: ... deoarece nu plecase încă mătușa persoanei care s-a dus pentru ca să dea arvuna tutorelui minorilor, și el nu aflase încă, deoarece nu-i spusese nepotul cocoanei, cu care era afacerea ca și terminată, dacă mai avea răbdare până luni seara, când trebuie neapărat să se-ntoarcă avocatul, fiincă s-a dus cu o hotărnicie; dar acuma, cu regret, este imposibil din mai multe punte de vedere, care le știe dumnealui... Așa să-i spui.
F.: Bine, domnule.
Domnul pleacă... Feciorul dă să-nchiză... Domnul se-ntoarce.
D.: A !... știi ce? nu-i spune nimic, fiincă poate nu ții minte exact persoanele. Trec eu mai bine deseară să-i spui... La câte vine d. Costică seara la masă ?
F.: Care d. Costică ?
D.: Stăpânu-tău.
F.: Care stăpân, domnule ?
D.: Al tău... d. Costică.
F.: Pe stăpânu-meu nu-l cheamă d. Costică; e propitar...
D.: Ei ! și dacă-i propitar ?
F.: Îl cheamă d. Popescu.
D.: Și mai cum ?
F.: Cum, mai cum ?
D.: Firește... Popescu, propitar... bine... și mai cum ?
F.: Nu pot să știu.
D.: Nu-l cheamă Costică Popescu ?
F.: Nu.
D.: Nu se poate.
F.: Ba da, domnule.
D.: Apoi vezi ?
F.: Ce să văz ?
D.: Îl cheamă Costică ?
F.: Ba, Mitică.
D.: Mitică ?... peste poate!... Ce stradă e aici ?
F.: Numărul 11 bis...
D.: Nu e vorba de 11 bis.
F.: A zis domnul că nu vrea să puie 13, că e fatal.
D.: N-are-a face 13... Eu te-ntreb de stradă. Ce stradă e asta ?
F.: Strada Pacienții...
D.: Strada Pacienții ?... imposibil!
F.: Nu, domnule, e strada Pacienții.
D.: Atunci, nu e asta.
F.: Ba-i asta.
D.: Nu.
F.: Ba da.
D.: Eu caut din contra strada Sapienții, 11 bis, strada Sapienții, d. Costică Popescu.
F.: Așa ?
D.: Așa.
F.: Atunci, nu e aici.
D.: Foarte bine.
Domnul pleacă și merge la birje. Birjarul doarme pe capră. Caii dorm la oiște.
Domnul: Haide, birjar !
Birjarul: Nu slobod... este muștiriu, mo roc...
D.: Care muștiriu ?
B.: Nu știi la mine, mo roc...
D.: De unde l-ai luat ?
B.: Ghe acolo, mo roc.
D.: Apoi, nu sunt eu ?
B.: Ie ! la domnu este, mo roc.
Domnul suie... Birjarul trage bice... Caii se deșteaptă și pornesc. Domnul se ridică-n picioare, la ceafa birjarului.
D.: Ascultă-mă; știi dumneata unde e strada Pacienții ?
B.: Ala nu știi, mo roc.
O babă trece. Domnul oprește birja.
Domnul: Mă rog, jupâneasă, știi dumneata unde e strada Pacienții ?
Baba: Asta e, măiculiță.
D.: Ei, aș !... Teribil de ramolită !... Mână-nainte, birjar !
Birja pornește. Domnul face semn să oprească la o băcănioară în colț, unde pe prag moțăie la umbră un băiat cu șorțul verde.
Domnul: Tânărule, ce stradă e asta ?
Băiatul: Strada Pacienții...
D.: Ești un prost !... înainte, birjar !
Birja merge încă o bucată bună... Un sergent de stradă stă pe o bancă la poarta unei curți mari. S-a descălțat de cizme, să-și mai răcorească picioarele. Domnul face semn; birja oprește.
Domnul: Sergent !
Sergentul: Ordonați !
D.: Mă rog, nu știi dumneata unde e strada Pacienții ?
S.: Chiar asta e.
D.: Imposibil.
S.: Da, domnule, asta e.
D.: ...la d. Popescu, numărul 11 bis...
S.: Ei, da, mai în sus, pe mâna stângă, niște case galbene-n curte, cu marchiză...
D.: A !... Atunci feciorul e un stupid !... Mersi !... Întoarce, birjar !
Sfârșit
Găsești textul povestit pe scurt pe blogul
Povestiri pe scurt de lecturi școlare !
Dintre schițele lui I.L.Caragiale, ai mai putea să citești aici:
