| de ION CREANGĂ - urmare la Dănilă Prepeleac (1) -  |
| Dănilă Prepeleac (2) de Ion Creangă |
Lui Dănilă atâta i-a trebuit. Ia acum carul cu boii frăține-său și pornește. Cum ajunge în pădure, chitește un copac care era mai mare și trage carul lângă el; fără să dejuge boii, începe a tăia copacul, ca să cadă în car deodată. Trebi de ale lui Dănilă Prepeleac ! Bocănește el cât bocănește, când pârrr ! cade copacul peste car de-l sfarmă și peste boi de-i ucide !
"Na ! că făcui pacostea și fraține-meu ! Ei, ei, acum ce-i de făcut ?... Eu cred că ce-i bine, nu-i rău: Dănilă face, Dănilă trebuie să desfacă. Mă duc să văd, n-oi putea smomi pe frate-meu să-mi împrumute și iapa, să fug apoi cu ea în lume, iar copiii și nevasta să-i las în știrea Celui-de-sus."
Așa zicând, pornește și, mergând prin pădure, s-a rătăcit. După multă trudă și buimăceală, în loc să iasă la drum, dă de-un heleșteu și, văzând niște lișițe pe apă, zvârrr ! cu toporul într-însele, cu chip să ucidă vro una s-o ducă peșcheș frăține-său... Dar lișițele, nefiind chioare, nici moarte, au zburat; toporul s-a cufundat, și Prepeleac a rămas bătând în buze.
"Mă !... că rău mi-a mai mers astăzi ! Ce zi pocită ! Se vede că m-a luat cineva din urmă !"
Apoi dă din umeri și pornește; mai merge el cât merge, până ce, cu mare greu, găsește drumul. Apoi o ia la papuc și hai, hai ! hai, hai ! ajunge în sat, la frate-său, și pe loc cârpește o minciună, care se potrivea ca nuca în perete.
- Frate, mai fă-mi un bine și cu iapa, ca să mân boii de călare: în pădure a plouat grozav, și s-a făcut o mâzgă ș-un ghețuș, de nu te mai poți de fel ținea pe picioare.
- Mă ! zise frate-său, se vede că tu ai fost bun de călugărit, iar nu de trăit în lume, să necăjești oamenii și să chinuiești nevasta și copiii ! Haiti ! lipsești dinaintea mea și du-te unde-a dus surdul roata și mutul iapa, ca să nu mai aud de numele tău!
Iapa ! Las' pe Dănilă, că știe el unde-a duce-o: să-și ia iertăciune de la boi și ziua bună de la car. Apoi iese pe ușă, pune mâna pe iapă și pe-o secure, și tunde-o ! Când se trezește frate-său, ia iapa dacă ai de unde ! Prepeleac era tocmai la heleșteul din pădure, să caute toporul. Aici îi trăsni în cap lui Dănilă că el ar fi bun de călugăr, după vorbele frăține-său.
- Am să durez o mănăstire pe pajiștea asta, de are să se ducă vestea în lume, zise el.
Și deodată se și apucă. Face mai întâi o cruce ș-o înfige în pământ, de înseamnă locul. Apoi se duce prin pădure și începe a chiti copacii trebuitori: ista-i bun de amânare, cela de tălpi, ista de grinzi, cela de tumurugi, cela de costoroabe, ista de toacă; și tot așa dondănind el din gură, iaca se trezește dinaintea lui c-un drac ce ieșise din iaz.
- Ce vrei să faci aici, măi omule ?
- Da' nu vezi ?
- Stai, mă ! nu te-apuca de năzbutii. Iazul, locul și pădurea de pe-aici sunt ale noastre.
- Poate-i zice că și rațele de pe apă sunt ale voastre, și toporul meu din fundul iazului. V-oi învăța eu pe voi să puneți stăpânire pe lucrurile din lume, cornoraților !
Dracul, neavând ce-i face, huștiuliuc ! în iaz și dă de știre lui Scaraoschi despre omul lui Dumnezeu, cu năravul dracului. Ce să facă dracii ? Se sfătuiesc între dânșii, și Scaraoschi, căpetenia dracilor, găsește cu cale să trimită pe unul din ei c-un burduf de bivol plin cu bani, să-i dea pusnicului Dănilă, ca să-l poată mătura de-acolo.
- Na-ți, mă, bani ! zise dracul trimis; și să te cărăbănești de aici; că, de nu, e rău de tine !
Prepeleac se uită la cruce, se uită la drac și la bani... dă din umeri ș-apoi zice:
- Aveți noroc, spurcaților, că-mi sunt mai dragi banii decât pusnicia, că v-aș arăta eu vouă !
Dracul răspunde:
- Nu te pune în poară, măi omule, cu împăratul iadului; ci mai bine ia-ți bănișorii și caută-ți de nevoi.
Apoi lasă banii și se întoarnă în heleșteu, unde găsește pe Scaraoschi tare mâhnit pentru pierderea unei comori așa de mari, cu care ar fi putut dobândi o mulțime de suflete.
Prepeleac, în acest timp, se chitea cum ar face să vadă banii acasă la dânsul.
- Bun ! zise Dănilă. Nici asta nu se ia din drum. Tot mănăstiri să croiești, dacă vrei să te bage dracii în seamă, să-ți vie cu banii de-a gata la picioare și să te facă putred de bogat !
Pe când se îngrijea el cum să ducă banii acasă, iaca un alt drac din iaz i se înfățișează înainte, zicându-i:
- Măi omule ! Stăpânu-meu s-a răzgândit; el vrea mai întâi să ne cercăm puterile ș-apoi să iei banii.
"Ia, acu-i acu !" zise Prepeleac în gândul său, oftând. Dar este o vorbă: tot bogatul mintos și tânărul frumos. Dănilă mai prinsese acum la minte.
- Puterile ? Ei, cum și în ce fel ?
— Iaca cum: dintru-ntâi și dintru-ntâi, care dintre noi amândoi a lua iapa ta în spate și va înconjura iazul de trei ori, fără s-o pună jos și să se răsufle, ai aceluia să fie banii.
Și cum zice, umflă dracul iapa în cârcă și într-o clipă înconjură iazul de trei ori. Prepeleac, văzând atâta putere din partea dracului, nu-i prea veni la socoteală, dar tot își ținu firea și zise:
- Măi Michiduță ! doar eu te credeam mai tare decât ești ! Așa-i că tu ai luat iapa în spate ? Însă eu ți-oi lua-o numai între picioare; și îndată se și azvârle pe iapă și înconjură iazul de trei ori, fără să se răsufle.
Dracul atunci se miră mult de asta și, neavând ce mai zice, iscodi alta.
- Acum să ne întrecem din fugă, zise el.
- Măi Michiduță ! da' cu mine ți-ai găsit că poți tu să te întreci din fugă ?
- D-apoi cu cine ?
- Vină încoace, să-ți arăt eu cu cine!
Apoi merge împreună cu dracul în niște porumbrei, unde vede un iepure dormind, și i-l arată.
- Vezi tu colo pe cineva ghemuit jos și mititel ?
- Văd.
- Acela-i copilul meu cel mai mic. Aține-te ! Și când l-oi trezi din somn, să te iei după el. Și-odată și strigă: u ! ta ! na ! na ! na !...
Atunci iepurele sare, și dracul după el. Fug ei cât fug, și de la o vreme dracul pierde urma iepurelui. Până acum toți râdeau de Prepeleac, dar acum a ajuns să râdă și el de dracul. Pe când Dănilă se ținea cu mâna de inimă, râzând de prostia dracului, iaca și acesta se înturna gâfuind.
- Mă ! da' sprinten și sprințăroi copil mai ai, drept să-ți spun ! Când aproape-aproape să pun mâna pe dânsul, i-am pierdut urma, și să te duci, duluță !
- Seamănă tătâne-său, sireicanul ! zise Dănilă. Ei ? mai ai poftă să te întreci și cu mine ?
- Ba mai pune-ți pofta-n cui !... Mai bine să ne întrecem din trântă.
- Din trântă? Doar de ți-e greu de viață. Mă ! tot am auzit din bătrâni că dracii nu-s proști; d-apoi, cum văd eu, tu numai nu dai în gropi, de prost ce ești. Ascultă ! Eu am un unchi bătrân de 999 de ani și 52 de săptămâni; și de-l vei putea trânti pe dânsul, atunci să te încerci și cu mine, dar cred că ți-a da pe nas.
* * *
Dă clic aici pentru Dănilă Prepeleac (3) !
