SOBIESKI ȘI ROMÂNII (2)

de Costache Negruzzi

Urmare la Sobieski și românii (1)

Sobieski și românii (2)

- El au răspuns că nu se aștepta să audă așa vorbă de la un împărat care se zice creștin, și că măria-sa îi mare și puternic, poate să facă ceea ce zice, dac nu se teme nici de Dumnezeu, nici de sfinții lui, dar el nu deschide poarta, ci s-a îngropa sub zidurile bisericei, și apoi lumea va judeca între dânsul, atât de slab, și între măria-sa atât de tare.
Auzind aceste, leahul s-au făcut foc de mânie și dasă acum poroncă să împușce, când unul din hatmanii lui i-au zis nu știu ce. Cum îmi spuneau oamenii, i-au zis că nu se cade să facă așa lucru, să strice casa domnului și altele multe. Îndestul că l-au înduplecat să deie pace bisericei.

- Și ce fac acum leșii la Iași ?

- Este o săptămână de când s-au dus, după ce au văzut că nu mai au merinde pentru oști, și au purces pe Bahlui în sus, gândind c-or găsi de toate; dar acolea să vedeți. Vodă, din lagărul turcilor, cum au auzit de aceasta, au și pornit după dânșii un mârzac(1) c-o mulțime de tatari și vro cinci steaguri(2) de moldoveni, iar mai întăi au trimis pe loc pre capitanul Turculeț c-o strajă de călăreți care, apucând înainte, au scos toți oamenii de prin sate, au dat pojar fânului și fânațelor, au ascuns prin gropi grâul și orzul, și dușmanul au găsit tot pustiu în drumul său, încât, agiungând la Cotnar, nu găsea să mănânce decât poamele copacilor; ba încă au pus prin bălți și niște ierburi veninoase de care cum bea, crăpa; și vai de capul lor ! pereau cu sutele și ei și caii, iar care rămânea pe urmă cădea în mâinile moldovenilor, carii, fără mai multă judecată, ori îl spânzura, ori îl înțepa.

- Osânda sfintei Paraschevii ! zise bătrânul. Dar tu cum le-ai aflat aceste toate ?

- Eu - știți că m-ați trimis la Iași să văd ce mai este. După ce s-au dus leșii, m-am luat cât colea pe urma lor pănă la Cotnar, unde m-am întâlnit cu capitanul Turculeț, care mi le-au spus; ș-apoi, după ce am văzut că dușmanii și-au luat drumul spre țara lor, am apucat de-a dreptul piste codri... Dar oare ce buciumă străjerul ?

- Fă-i semn să se coboare de pe zid și să vie încoace.

Nu trecu mult și plăieșul de strajă viind, spuse că o oaste mare se apropie de cetate.

Îndată toți alergară pe ziduri.

- Leșii sunt ! strigă tânărul ce venise de curând și pre care l-am auzit vorbind, și-au schimbat drumul și vin aici...

- La porți, flăcăi ! zise bătrânul. Încuieți-le și grămădiți bolovanii pe ziduri. Așezați-vă toți pe la metereze. Să nu zică leahul c-au intrat într-o cetate românească, ca într-o țarină pustie.

- Dar noi suntem numai nouăsprezece și asta-i o oaste întreagă, observă unul; cum se ...

- Taci, mucosule ! îl curmă bătrânul. Te temi că-i peri ? Mare pagubă ! Un mișel mai puțin.

Vânătorul astfel înfruntat se trase rușinat și se sui pe ziduri.

În vremea aceasta, oastea se apropiese. Regele trimise un ofițer ca să vorbească cu cei din cetate.

Solul veni la poartă. Bătrânul îl salută de pe zid.

- Bine ai venit, domnule, ce poftești de la noi ?

- Măria-sa regele Poloniei, mare ducă de Lituania ș.c.l.(urma titlurile), vă face cunoscut că să vă închinați și să-i cuceriți cetatea împreună cu toate averile și merindele; atunci garnizoana va fi slobodă a ieși cu arme și bagaje, fără a i se face nimică, iar cutezând a se înprotrivi, cetatea se va cotropi, și garnizoana se va trece subt ascuțitul sabiei.

- Du răspuns măriei sale, zise bătrânul, că laude și îngroziri de aste am mai auzit noi, și tot nu ne-am spăriet. Mai bine măria sa și-ar căuta de drum și ar da pace unor oameni care nu i-au făcut nimică. Cetatea n-avem gând să i-o dăm cu una, cu două, macar că nu sunt în ea nici averi, nici merinde. Tot ce-i putem da este plumbul din pușce, pre care i-l vom trimite noi de pe ziduri, fără să se mai ostenească să vie înuntru.

- Plecați-vă, zise trimisul, și nu vă puneți capul în primejdie.

- Nu purta grijă de capul nostru, domnule. Gândiți mai bine la al vostru.

- Încă o dată vă întreb, vă închinați ori ba ?

- Ba.

Parlamentarul se duse.

* * *

________

(1)mârzac = nobil tătar, comandant al unei cete de ostași

(2)steag    = unitate militară mai mică, ceată înarmată

Sursa foto

Dă clic aici pentru Sobieski și românii (3) - ultimul episod !