de Emil Gârleanu
Urmare la Nucul lui Odobac (7)
Mitru râse și o bătu ușor peste spate. Dar femeia vroia ce vroia:
- Ori m-a spânzura de nuc, ori a fi el stăpân aicea-i totuna.
Chiar atuncea încălecă și porni spre Moghileni. Când se întoarse, seara, și o întrebă Mitru unde fusese, dânsa răspunse liniștită:
Peste câteva zile, primarul Stoica și popa Năstase treceau prin dreptul casei Odobăceștilor. Toader tocmai pășea pârleazul; primarul îl văzu.
- Da ce-i, moș Toader ?
- Ce-i ?
- Văd c-ai deschis pârleaz.
- Ei, păi ce să tot necăjesc pe cei tineri. Da' unde vă duceți ? Ia, hai, înapoi, să cinstim un pahar de vin.
Toader intră înăuntru, luă cheile, și-n câteva clipe aducea din pivniță o cană de vin profir, de turnă în pahare. Apoi închinară, și câteșitrei dădură vinul de dușcă. Popa Năstase luă cana, mai turnă un rând în pahare, apoi zise în treacăt:
- Mie nu-mi prea vine să cred c-o să se prindă via pe dealul nucului.
Moșneagul se-ndreptă o dată din șale:
- Ce vie ?
- Via care vrea s-o sădească nora dumitale; zilele trecute a căutat cârlige prin Moghileni.
Moșneagul rămase dintru-ntâi locului, fără să spuie un cuvânt, apoi se plecă, să-și ascundă fața încruntată, și, tremurând, luă oala și turnă vin. Pe urmă, ca și când și-ar fi răspuns unui gând, zise tare:
- Treaba lor... ia luați.
Și dădu paharul, ca și ceilalți, peste gât. Dar îndată ce rămase singur, un gând crud, de care aproape nu-și dădea bine seama, începea să-i chinuiască mintea. Apoi iarăși se stăpâni, și de data aceasta își zise singur:
- Treaba lor.
Și ieși după treburi. Însă gândul îl lăsa câte o clipă, și iarăși îl înfășura în rețeaua lui de griji. Atunci moșneagul se puse să judece. Și deodată i se făcu lumină în minte. Ca să sădească vie pe deal, avea nevoie de soare, și ca să fie soare, trebuia să taie nucul, care umbrea toată coasta. Aici vroia să vie noră-sa. Un fior trecu prin trupul moșneagului, dar în aceeași vreme simți că toate le putea face femeia, dar pe asta, nu. Atâta cât trăia dânsul, nu. Și fără să mai zăbovească, porni să-l găsească pe Mitru. În locul lui găsi pe Ruja.
