de Johanna Spyri
 |
| Heidi, fetița munților (27) |
Capitolul XIII. Pregătiri de călătorie (2)
- Bine, așa o să fac, spuse doctorul, surâzând.
- Pachetul pentru Heidi vi-l trimit mai târziu, spuse Clara. Domnișoara Rotenmeier lipsește acum de acasă, dar va veni, va pregăti pachetul și până deseară îl veți primi.
Și, în timp ce Sebastian îl conducea pe doctor spre ieșire, Clara o chemă pe Tinette la ea și-i spuse, arătându-i o cutie mare și frumoasă:
- Umple-o, te rog, cu prăjituri fragede, din acelea pe care le-am avut astăzi la micul dejun.
- V-ați supăra, domnule doctor, dacă v-aș ruga s-o salutați și din partea mea pe micuța domnișoară?
- Dar de unde știi că mă duc la ea ? întrebă doctorul cu mirare.
- ... Eram în sufragerie și... întâmplător, am auzit vorbindu-se despre micuța domnișoară și... mi-a venit ideea...
- Da, ai dreptate, zâmbi doctorul, scoțându-l astfel pe Sebastian din încurcătură. Nici o grijă, voi transmite cu plăcere salutările dumitale.
Când să treacă pragul, doctorul se trezi față în față cu un obstacol greu de depășit. Domnișoara Rottenmeier se întorsese mai devreme acasă, din cauza vântului ce se stârnise din senin. Vântul îi umflă șalul ca pânzele unei corăbii și o împinse în vestibul. Doctorul se retrase la timp și evită ciocnirea cu ea, dar guvernanta se necăji de întâmplarea aceasta. Doctorul îi vorbi cu atâta însuflețire despre apropiata sa călătorie în Elveția, încât femeia își recăpătă buna dispoziție. La despărțire, o rugă stăruitor să împacheteze cât mai bine darurile pe care Clara le pregătise pentru Heidi.
Clara se aștepta să fie dojenită pentru sumedenia de daruri pe care avea de gând să le trimită, dar guvernanta era acum într-o dispoziție de zile mari și se apucă să facă pachetul fără să mai zăbovească.
De toți avusese grijă Clara: un paltonaș gros de lână, cu un capișon de toată frumusețea, pentru Heidi; un șal călduros pentru bunica și, tot pentru ea, cutia de prăjituri fragede; un salam mare, de fapt pentru Peter, dar, știind cât e de lacom, i-l trimitea Brigittei, să-l împartă cum socotea ea mai bine; un pachet cu tutun de pipă pentru bunicul. Din nou, pentru Heidi, o mulțime de cutiuțe și de pachețele misterioase, la care Clara se uita cu nespusă bucurie. Parcă o vedea pe Heidi sărind în sus de fericire atunci când le va deschide.
Când pachetul fu gata, domnișoara Rottenmeier îl chemă pe Sebastian și-i spuse să i-l ducă doctorului acasă.
