HEIDI, FETIȚA MUNȚILOR (13)

de Johanna Spyri

Urmare la Heidi, fetița munților - ep.12

Heidi, fetița munților (13)

Capitolul VI. Un nou capitol și alte întâmplări (1)

Așa cum spusese mătușa Dete, micuța Clara își petrecea toată ziua într-un scaun cu rotile, plimbându-se de colo până colo, în frumoasa casă a domnului Sesemann, tatăl ei. În dimineața asta se afla într-o odaie spațioasă, lângă sufragerie.
Odaia era mobilată cu tot felul de lucruri atrăgătoare, ce-i dădeau o înfățișare plăcută, și se vedea limpede că acesta era locul preferat al celor din casă. Datorită unei biblioteci mari cu geamuri, i se mai spunea și sală de studii. În fiecare zi, micuța Clara primea aici vizita unui preceptor care o instruia, pe măsura vârstei și a puterii ei de înțelegere. Clara era trasă la față și ochii ei albaștri se uitau cu nerăbdare la ceasul din perete.

- E prea devreme ? o întrebă ea pe domnișoara Rottenmeier, care stătea așezată la o masă de lucru și tricota. Îmbrăcămintea domnișoarei părea ciudată: purta o rochie cu un guler mare de tot și o pălărie în formă de clopot. După moartea soției sale, domnul Sesemann, care obișnuia să călătorească foarte mult, îi încredințase domnișoarei Rottenmeier conducerea casei, cu condiția să nu facă nimic ce ar putea să nu fie pe  placul fiicei sale, Clara.

În clipa în care micuța Clara o întreba pentru a doua oară dacă nu e prea devreme, Dete, ținând-o de mână pe Heidi, se afla la poartă și-l întreba pe vizitiul Johann dacă poate s-o vadă pe domnișoara Rottenmeier.

- Asta nu e treaba mea, îi răspunse vizitiul, sunați-l pe Sebastian și o să vă spună el.

Dete sună și peste puțin timp veni Sebastian, îmbrăcat într-o livrea cu nasturi mari și rotunzi, aproape cât ochii lui.

- Aș vrea să întreb, repetă Dete, dacă o pot vedea pe domnișoara Rottenmeier.

Sebastian îi dădu același răspuns:

- Asta nu e treaba mea, apăsați pe celălalt buton și sunați-o pe Tinette.

Dete sună pentru a doua oară.

Tinette coborî cu o bonețică albă pe cap și, de la mijlocul scării, întrebă ce dorește. Dete puse a treia oară aceeași întrebare. Tinette se făcu nevăzută, dar într-o clipită fu înapoi și-i spuse cu un aer de ușoară batjocură:

- Sunteți așteptate...

Apoi, Dete și Heidi o urmară până în dreptul sălii de studii, unde se opriră respectuoase în dreptul ușii. Dete o mai ținea de mână și acum pe Heidi, de teamă ca nu cumva să facă vreo prostie, văzând o casă atât de deosebită de cabanele cu care era ea obișnuită

Domnișoara Rottenmeier se ridică încet de pe scaun și, apropiindu-se de ele, o cercetă pe viitoarea prietenă a Clarei. Heidi își pusese o rochița frumoasă și pălărioara de pai. La prima vedere, domnișoara Rottenmeier nu părea a fi mulțumită.

- Cum te cheamă? o întrebă pe Heidi, care, la rândul ei, se uita cu atenție la pălăria ciudată a domnișoarei Rottenmeier.

- Heidi, răspunse ea cu o voce limpede și sonoră.

- Cum ai spus ? întrebă domnișoara Rottenmeier uluită. Ăsta nu e nume. Cum ai fost botezată ?

- Nu știu... spuse Heidi cu seninătate.

- Ce răspuns ! izbucni indignată domnișoara, clătinând din cap. Ascultă, Dete, nepoata dumitale e zăpăcită sau prost crescută ?

- Eu am numai opt ani, interveni Heidi, în ciuda faptului că mătușa ei o zgâlțîi din nou, și ea, sărăcuța, nu înțelegea de ce.

- Cum adică, opt ani ?! izbucni mânioasă domnișoara Rottenmeier. Cu patru ani mai puțin decât Clara ?! Ce-ai învățat până acum ? Și la ce școală ?

- La niciuna, răspunse Heidi cu seninătate.

- Cum ?! Vrei poate să spui că nu știi să citești ?!

- Nu, și nici Peter nu știe.

- Vai de noi, ce ne facem ?! Poftim, nu știe să citească ! Și ce știi ?

- Nimic, spuse Heidi adevărul adevărat.

- Dete, începu din nou domnișoara Rottenmeier, fetița asta nu e cum ne-am înțeles ! De ce mi-ai adus-o ?

Dete însă nu se pierdu cu firea:

- Dimpotrivă, domnișoară, spuse ea; eu cred că este întocmai așa cum ați cerut-o. Ați stăruit foarte mult să nu semene cu nici o altă fetiță. De aceea m-am gândit la ea. Acum însă, vă rog să mă iertați, trebuie să mă duc la stăpânii mei. Când dumnealor o să-mi dea voie, mai dau eu pe aici să văd cum merg lucrurile.

Apoi, făcând o plecăciune, Dete părăsi încăperea și porni grăbită să coboare scările, cu domnișoara Rottenmeier după ea.

* * *

Sursa foto

Dă click aici pentru Heidi, fetița munților (14) !