C.F.R. (2)

de ION LUCA CARAGIALE
Urmare la C.F.R. (1)

C.F.R. (2)

A.: Ei, bravos !... Cum să n-o iubești !... E lucru mare, domnule, când îți spui. Apoi în gară la noi, e comedie ! Toți pasagerii, când trece trenul ziua, toată lumea, uite așa întoarce capul și se uită la ea, la fereastră - că stăm sus în gară.

N.: Da'... șeful unde șade ?

A.: Tot sus.

G.: Șeful e familist ?

C.F.R. (1)

de Ion Luca Caragiale

C.F.R. (1)

Doi amici, Niță și Ghiță, șed la o masă în berărie și vorbesc încet despre cine știe ce. Ușa stabilimentului se deschide cu zgomot, și intră foarte vesel un mușteriu nou, un om mai mult tânăr ca bătrân. După toate aparențele, sosește dintr-un alt stabiliment similar, unde trebuie să fi stăruit mult. Noul-sosit se uită la mesele ocupate, pare c-ar căuta o cunoștință, și-și oprește în sfârșit privirile asupra celor doi amici. Cu pas mai mult hotărât decât sigur, vine drept la masa lor.