DESPOT VODĂ (14)

de VASILE ALECSANDRI

Urmare la Despot Vodă (13)

ACTUL III

Salon în castelul lui Laski, în Ardeal. În fund, ușă mare și largă de capelă. În dreapta, ușă tainică. În stânga, ușă mare. Alăture cu capela, o fereastră. Panoplii și portrete de palatini pe pereți. O canapea în dreapta, planul I. O masă mică lângă ea. Pe masă un scrin cu giuvaiere.

SCENA I

CARMINA, DESPOT (pe canapea) CARMINA

Tu ești, iubite Despot! te-ascult, te simt, te văd.

Tu ești, inima-mi spune, și tot nu mă încred.

DESPOT

Eu sunt, eu, lângă tine, iubita mea Carmină.

CARMINA

Grăiește-mi, prelungește părerea mea divină,

Îmi pare că sunt prada celui mai dulce vis.

El sufletu-mi îngână și raiul mi-a deschis.

DESPOT (cuprinzând-o cu brațele)

Nu vezi?... a zburat visul lăsându-mi mie prada.

CARMINA

Ah! Despot, scumpe Despot, mă cred că-s în Grenada!

Vorbește-mi tu de dânsa cu glasul tău iubit,

Să mă report ferice în gândul meu răpit

La patria-mi cu soare, cu-amor, cu poezie...

O! magică Grenadă! o dulce-Andaluzie! (Plânge.)

DESPOT

Carmina...

CARMINA

Ah! mă lasă să plâng... mi-e dor...

DESPOT

Nu vreu.

Vreu să-mi zâmbești.

CARMINA (zâmbind printre lacrimi)

Vrei?... fie... (Plânge.) Ah! nu pot, scumpul meu.

DESPOT

De ce atâtea lacrimi când după despărțire

Ne regăsim ferice în leagăn de iubire?

Când Laski-i dus departe și oaspeții cu el?

Gândește, suntem siguri, noi singuri în castel.

CARMINA

Mă iartă... sunt muncită de-o crudă presimțire...

Fantasma morții zboară pe-a mea închipuire...

De ce te-ai dus de-aice, de ce m-ai părăsit?

DESPOT

Pentru că-mi ești tu dragă, pentru că te-am slăvit,

Pentru că-n exaltare, împins de-a mea simțire,

Am vrut sub cer să-ți caut un cuib de fericire;

Am vrut, lărgind în ochi-ți a lumii orizon,

Să-ți pun pe frunte-o stemă și la picioare-un tron;

Dar soarta pân-acuma s-au arătat contrară...

CARMINA

Ah! lipsa ta, iubite, a fost mult mai amară!

Ai pătimit tu, Despot, știu, multe-ai pătimit,

Dar eu, eu făr’ de tine aici cum am trăit?

În lacrimi, în durere, în grijă, în mustrare,

Lipsită de-orice sprijin, străină de sperare,

Închisă-n aste plaiuri sălbatice, pustii,

Cătând ziua și noaptea pe drumuri, dacă vii,

Și-n loc de tine, Despot, găsindu-mă cu cine?

Cu soțul meu, cu Laski, bătrân, gelos de mine,

Cu Zay, al său prieten, un ungur îngâmfat

Ce vecinic mă insultă cu-amoru-i desfrânat,

Și alții de-ai lui Laski tovarăși de beție

Care-i mănâncă-avutul râvnind a lui soție.

DESPOT

Și eu, în gheara morții de două ori cuprins,

Am fost ca prin minune din cleștetu-i desprins

Prin aste talismanuri, prețioase suvenire

De tine date mie în ziua de pornire, (arată scrinul pe masă)

Căci glasul lor în taină ziceau: fii fericit!

Carmina te așteaptă, de dânsa ești iubit.

CARMINA

Ah!

DESPOT

Numai pentru tine și pentru altul nime

Am vrut s-ating în zboru-mi a lumii înălțime;

Am vrut și tot vreau încă norocul a cerca

Alăture cu mine pe tron a te urca,

Tu prin a ta frumseță regină ești născută.

Eu vreau să fii prin mine în raze învăscută.

Destule zile negre mâhnirii ai jertfit,

E timp ca să reintri în nimbul strălucit

Lipită, alintată în dulce legănare,

Pe-o inimă fierbinte și plină de-adorare.

CARMINA

O! vis din soare!

DESPOT

Visul va fi realizat,

Carmină, căci amorul e zeu înaripat,

Și el ne va conduce, pereche-ncoronată,

Pe tronul cu splendoare din țara-nvecinată.

CARMINA

Pe tron! (În parte.) Dorul meu falnic!

DESPOT

Dar!... orice tu dorești

Se va-mplini!... zi numai, iubito, că vroiești.

CARMINA

A! cine-i la-ntuneric și fuge de lumină?

Dar ce pot face?... spune-mi.

DESPOT

Mult poate o regină!

Pe Laski ș-ai tăi oaspeți de vrei a-ndupleca

În calea-mi îndrăzneață cu mine-a s-arunca,

Noi doi avem mărirea, ei fală ș-avuție.

CARMINA (decisă)

Cu toții, Despot, astăzi se vor închina ție.

DESPOT

O! scumpa mea domniță, tu mă re-nsuflețești.

Ce jertfe vrei?

CARMINA

Vreau numai... pe tron să mă iubești.

DESPOT

Ah! viața mea întreagă a ta-i! (O strânge la piept.)

(Zgomot de cai în curte.) CARMINA (mergând la fereastră)

Ce-aud afară?

A!... Laski și prefectul Zay vin... Iată-i, la scară

Au și sosit... O! Doamne, ce supărare!

DESPOT

Zay

Dispune de-o oștire cu zece mii de cai.

El poate să m-ajute.

CARMINA

Cum?

DESPOT

Luând învoire

De la-mpăratul.

CARMINA

Bine; azi am să-i fac primire

Ca niciodată, însă gelos să nu apari.

(Râzând.) Zay crede că-i Apolon pierdut printre maghiari.

SCENA II

CARMINA, DESPOT, LASKI LASKI (afară)

Carmina!

(Carmina se depărtează de Despot și merge spre ușa din stânga.) CARMINA (lui Despot)

Vine.

LASKI (intrând prin stânga, sărută pe Carmina)

Carmen!... A! Despot?... scumpe frate.

DESPOT

Scumpul meu Laski!

LASKI

Cum?... pe neașteptate?

Ce vânt, ce întâmplare la noi iar te-au adus?

Când ai venit?

CARMINA

Chiar astăzi.

DESPOT

Și multe am de spus.

LASKI

Zi, sunt cu nerăbdare...

CARMINA

Laski, o întâlnire

Își pierde, când sunt martori, sincera ei pornire.

Aveți, cred, multe taine... aice dar vă las.

LASKI

Mergi, dragă, în grădină; acolo au rămas

Și Zay ș-ai noștri oaspeți...

CARMINA

Mă duc.

(Ea preschimbă cu Despot o ochire fugitivă și iese prin stânga condusă de Laski până la ușă.)

SCENA III

DESPOT, LASKI LASKI (întorcându-se repede)

Acum răspunde:

Prin mari furtuni trecut-ai... o știu; însă de unde

Revii?

DESPOT

De la Moldova, din iad, unde am fost

Zdrobit, și vin la tine să caut adăpost.

LASKI

Cum? tu renunți?...

DESPOT

Nu, Laski!... un om viteaz din luptă

Nu se retrage grabnic când arma lui e ruptă.

Destinul crunt l-oi frânge din nou sub pașii mei.

LASKI

A! bravo!... Așa, Despot, te vreau.

DESPOT

Așa mă vrei?

Iubite Laski, crede că-n viața-mi tulburată

Nu am pierdut credința în tine niciodată.

Deci vin aice iară ca barca la liman

Și-ți zic: întinde-mi mâna... sunt domn până-ntr-un an!

LASKI

Și mâna și averea toată-a mea putere

Sunt ale tale, Despot... Dispune,-ordonă, cere,

Ce vrei?

DESPOT

Vreau bani și oameni.

LASKI

Bani? voi amaneta

Moșiile, castelul, și sper a căpăta

Vreo zece mii de galbeni... de nu, chiar le voi vinde

Ca să putem în grabă războiul a-ntreprinde.

DESPOT

Atâta sumă numai?

LASKI

Mai mult nu cred să pot,

Căci... ți-o declar în taină, sunt ruinat de tot.

DESPOT

Tu, ruinat?

LASKI

A! frate, nu-ntârzie ruina

Când Laski-i palatinul și Carmen palatina!
Eu, știi, cu mâna spartă, născut risipitor,
De tot ce-i scump, tablouri, cai, arme, iubitor,
Ținând casa deschisă în care tot drumețul,
Zi, noapte, își găsește culcușul și ospețul,
La vârstă-naintată pierdut de-namorat,
Cu-o nobilă spaniolă voios m-am însurat,
Carmina din Grenada, silfidă-ncântătoare
Cu foc de soare-n suflet și-n ochi cu foc de soare!...
Sosită-aici, sărmana!... în tristul meu castel,
Urâtul o cuprinse și, ca s-o scap de el,
Am aruncat cu pumnul întregul meu tezaur,
Vroind să-ntind pe cale-i un lung covor de aur...
Am adunat în juru-i poeți și baladini
Ș-o curte-mpărătească de neaoși palatini...
Dar oricare fântână de la o vreme seacă...
Ce vrei?... ș-a mea avere către secare pleacă!

Deci azi, ca jucătorul ce-aruncă nu-n zadar

Pe cartea unui altui chiar ultimul dinar,

Vroiesc cu tine, Despot, să fac tovărășie

De câștigat în parte, eu bani și tu domnie...

Ș-arunc pe a ta carte întregul meu avut.

DESPOT

Eu, domn, îți dau Hotinul cu-ntregul său ținut,

LASKI

Primesc! noroc!

(Dau mâna amândoi). DESPOT

Dar oameni?

LASKI

Oameni? A! hoit să fie,

De corbi nu este lipsă... Câți trebuie? o mie,

Trei, patru, șapte, zece?... în vânt cât oi striga,

Mulțime de strânsură aici va alerga,

Hoți buni de ștreang, la ștreanguri meniți cum li se cade,
Ce știu numai să ardă, să taie și să prade.
Chiar în castel acuma avem câțiva străini,
Năprasnici șefi de bande, eroici spadasini
Ce vântură Europa cu spada vecinic goală,
Cătând moartea-n războaie ș-având groază de boală.
Villel care comandă cincizeci de burghinioni,
Rozel ce are-n mâna-i o sută de valoni
Și Sedleț și Legmanul cu multă călărime,
Ș-Anton iubit fanatic de crunta secuime,
Și alții mulți, afară de toți voinicii mei
Ce-s lupi când n-au prilejul ca să devie lei.

DESPOT

Prea bine, dar cu-o mână de bravi, cât de bravi fie,

A merge la Moldova ar fi o nebunie.

Știi însuți: moldovanul e iute la război.

Tot omul e în stare a se lupta cu doi.

Ne trebuie-o putere, pot zice-mpărătească.

Nu se învinge lesne o țară românească...

Ce zici de Zay prefectul?... El este ascultat

De Ferdinand?... Cum oare l-am face aliat?

LASKI

O! de-ar vrea Zay, complotul cu sprijinul său tare

Ar merge strună, însă...

DESPOT

Ce strică o cercare?

LASKI

Hai să cercăm, dar află că Zay, prefect regal,

Ți-a cere-n schimb de sprijin ca să devii vasal

Lui Ferdinand.

DESPOT

Eu?

LASKI

Spune: primești cu el a face

Tratat de închinare fie-n război sau pace?

DESPOT (după o pauză)

Primesc.

LASKI

Deci adă mâna... Noroc!... ș-acuma hai

În turn... Acolo tainic să te-nvoiești cu Zay...

Dar, iscălind tratatul, vei fi tu cu credință?

DESPOT

Credința cea mai sfântă... (În parte.) Cât mi-a fi de priință.

LASKI

Moldova închinată lui Ferdinand... Ce dar!

Și pentru-a lui coroană ce scump margaritar!

DESPOT

Prea bine; dă de știre lui Zay cât mai degrabă.

LASKI

Merg; tu ascute-ți limba și să te văd la treabă...

(Iese prin dreapta.) DESPOT

N-ai grijă,-n trei cuvinte pe Zay l-am încurcat (în parte, vesel)

Prin farmecul Carminei, frumosul avocat.

(Iese după Laski.)

SCENA IV

CARMINA, ROZEL, SOMMER, ANTON SECUIUL și alți aventurieri (Intră pe ușa din stânga.) ROZEL

Contesă, Francisc Primul, al Franței galant rege,
Erou, poet și vesel, iubea mult a culege
Pe câmpi de sânge lauri, în lume desfatări
Și pe frumoase buze fierbinte sărutări.
Eu am, francez ca dânsul, aceeași aplecare
Și pentru vitejie și pentru sărutare.

CARMINA (râzând)

Te cred, însă un rege cu titlul de galant,
Când n-ar purta coroană, cum s-ar numi?

ANTON (posomorât)

Berbant.

ROZEL

A fi berbant e probă de-o inimă-arzătoare
Și de-o natură vie, artistă, simțitoare,
Ce lesne se înalță spre tot ce-i luminos,

(râzând) Lăsând pe-Anton Secuiul să mormăie pe jos. ANTON (în parte)

Frând tueș!

SOMMER

Francisc Primul, rege-n galanterie,
A și compus, îmi pare, o mică poezie,
Un cântec, o deviză cu vesel înțeles?

ROZEL

Dar, Sommer, aste versuri ce le cânta ades:
Femeia este schimbătoare,
Nebun cine se-ncrede-n ea!

CARMINA

A! pentr-un galant rege ideea nu-i galantă.

ROZEL

Eu am mai completat-o prin astă variantă:
Femeia des e schimbătoare,
Ferice cui se-ncrede-n ea!
Ah! deie-mi dulcea sa favoare
Și schimbe-se-apoi cât a vrea!

(Toți râd) CARMINA

Bravo, Rozel!

ANTON

Palavre!... mai bine-n războire
Aș vrea ca să se schimbe această amorțire
Ce se numește pace, căci timpul de răgaz
Preface-n om netrebnic pe omul cel viteaz.

CARMINA

Cum? preferați războiul decât o viață lină?

ANTON

Da! paloșului nostru i-e teamă de rugină.

ROZEL

Contesă, – orice ființă se naște pre pământ

Cu-o tainică menire, c-un dor și c-un avânt,

Noi să ne batem, floarea să scoată dulci parfume

Și dumneata, contesă, să fii iubită-n lume.

CARMINA

Ei bine, fiți dar veseli; eu cred că nu târziu

Se va preface-n faptă un dor atât de viu.

ROZEL

Ne-nșeli?

CARMINA

Nu; am o veste, o veste cum vă place...

De când a voastră armă dormind în teacă zace

Urâtul vă mănâncă de vii; sunteți mâhniți,

Cu ochii stinși, la față galbeni și veșteziți,

Cât cine-acum vă vede și cine vă cunoaște

Se-ntreabă cu mirare: Ce sunt? ostași ori moaște?

ANTON

Așa-i!... decât urâtul, mai bine ștreangu-n gât...

CARMINA

Eu v-am găsit de lucru și leacul de urât.

Sus paloșul la soare!... sus fruntea!... vântul bate

Și-ndeamnă a navală în țări învecinate.

Vroiți voi după dânsul cu toți să vă luați?

TOȚI

Vrem!... unde?

CARMINA

Nu departe... colea, peste Carpați.

ANTON

Cum? la Moldova?... Ellien!

CARMINA

Acolo stăpânește

Un domn pe care țara întreagă îl urăște.

Cât îți sufla deasupră-i, din tron el va cădea

Și toată-a lui avere a voastră-a rămânea.

ROZEL

Dar tronul său?

CARMINA

Acelui cu inima regească

Ce-a ști cu mâna largă pe toți să răsplătească,

Lui Despot.

TOȚI

Despot?

ROZEL

Fie!... de-l vrei, și eu îl vreu.

ANTON

Și eu!

CEILALȚI

Și eu!

CARMINA (în parte)

O! Despot, ești domn, iubitul meu!

Curând dorința noastră va fi realizată!

SCENA V

Cei dinainte, DESPOT (vine repede din dreapta, tulburat) DESPOT

Amici!... din turn zărit-am o numeroasă ceată

Venind despre Moldova cu steag moldovenesc.

Ei par că vin aice... E poate-un sol domnesc

Trimis de Lăpușneanu în goană după mine.

CARMINA

Ce?... în castelul nostru?

DESPOT (la fereastră)

Priviți! aice vine!

Dar!... ceata lângă poartă, afară, s-a oprit.

ROZEL

De-a fi un sol de pace, să fie bun sosit,

De nu, amar de dânsul!... cu astă pală vie

Îi dau pe ceea lume o grabnică solie.

CARMINA

Ba nu, Rozel; stai pașnic... De-a fi sol moldovan,

Ca să scăpăm pe Despot urmează al meu plan...

ROZEL

Cum?

CARMINA

Mergi de pregătește capela funerară

Ca pentru-o-nmormântare.

SCENA VI

Cei dinainte, LASKI (intră din dreapta), PISOZKI (intră din stânga) LASKI

Ce vuiet e afară?

Ce oameni sunt la poartă?

CARMINA (la fereastră)

Pisozki-n foișor

De sus cu ei grăiește... vom ști curând ce vor.

Iată-l că vine.

PISOZKI (intrând)

Pane!... sosit-au cu putere

Un sol de la Moldova.

LASKI

Ce caută? ce cere?

PISOZKI

Nu știu, însă de Despot, sosind, a întrebat.

DESPOT

De mine?... Lăpușneanu în urme-mi a călcat...

LASKI (lui Pisozki)

Mergi!... porțile deschide!... ostașii să se-adune

În șiruri pân’ la scară; fanfarele să sune

Și steagul să se-nchine deplin desfășurat

În calea lui, căci solul e ca și-un împărat.

Mergi.

(Pisozki iese.) CARMINA

Laski, astă pompă?...

LASKI

E dreaptă; se cuvine.

CARMINA

Dar se cuvine, spune, din casă de la tine,

Răpind pe al tău oaspe un braț îndrăznitor,

Să lase-o pată neagră pe vechiul tău onor?

LASKI

Contesă, te alină. Bătrânul Laski știe

A-și împăca onorul cu sacra-i datorie.

Lui Sigismund al nostru credință am jurat.

Respect pe el în solul trimis de-un aliat.

CARMINA

Respectă tu calăul, eu respectez victima.

Țin oaspele în casă și dau afară crima,

Căci e o crimă oarbă de-a vinde-oaspele său.

DESPOT

Mai bine moarte mie!

CARMINA

Tăcere!... te scap eu.

Cu mine vină-n grabă; prin moarte simulată,

Să te ferim, amice, de moarte-adevărată.

(Iese cu Despot prin dreapta.) LASKI

A! planu-i bun; vă duceți.

(Fanfare în curte.)

SCENA VII

LASKI, ANTON SECUIUL, SOMMER și ceilalți oaspeți în dreapta, PISOZKI, TOMA CALABAICANUL, urmat de seimeni, CARMINA PISOZKI (intră anunțând)

Solul!

LASKI (făcând doi pași înaintea solului)

Fii bun venit!

TOMA (intră prin ușa din stânga, întovărășit de doi căpitani de seimeni)

Eu, Toma, sol de pace, în numele slăvit

Lui Vodă Lăpușneanu, Domn țării moldovene,

Și-n numele lui Sigmund, Domn țării ardelene,

Vin ca să cer pe Despot aici adăpostit.

Lui Vodă el e dușman viclean și ne-mblânzit;

Deci viu și-ntreg am ordin să-l iau, să-l duc în țară.

Am zis.

(Carmina reintră și se oprește lângă ușa din stânga.) LASKI

Ești sol de pace?... deci, Toma, îți zic iară

Bine-ai intrat în casă-mi... și iată-al meu răspuns:

În zidurile mele oricine a pătruns

Devine-un oaspe sacru, căci legea ospeției

Îi pune-un scut puternic sub pavăza frăției.

Aici eu sunt stăpânul!... Aici stăpân sunt eu

Mai mult decât un rege stăpân pe tronul său,

Și nime n-are voie, și nime drept nu are,

Cerându-mi pe-al meu oaspe, să-mi ceară o trădare!

Un oaspe face parte din zidul strămoșesc

Precum onorul sacru din suflet omenesc.

O piatră scoasă... zidul slăbit se prăbușește.

O faptă rea... onorul ca frunza veștezește...

Eu sunt dintr-acei oameni ce viețuiesc și mor

În casa lor întreagă cu-ntreg onorul lor!

CARMINA (înaintând)

Bine, Laski.

TOMA

Destulă atâta limbuție.

Nu mă uimești pe mine cu seaca ta mândrie.

Ți-am spus că vreau pe Despot viu... în zadar pe el

Tu cerci de a-l ascunde în vechiul tău castel...

CARMINA

Castelul n-are teamă de oaspeți a răspunde.

Pe vii el nu-i tradează, pe morți el nu-i ascunde.

Despot e mort!

TOMA

Mort, Despot?

CARMINA

Îl ceri tu în zadar.

A fost rănit de moarte trecând peste hotar

Ș-au espirat aice în crâncenă durere.

TOMA

Nu cred; e iscodire vicleană de muiere.

Seimeni! naval cu toții... Castelul cercetați

În numele lui Sigmund și Lăpușneanu.

(Câțiva seimeni intră pe scenă.) CARMINA (se repede înaintea ostașilor)

Stați!

Vroiți pe Despot?... Iată-l!... (Deschide ușile din fund.)

Notă: Se vede lăuntrul capelei luminată cu policandre. Pe o masă acoperită de catifea neagră stă Despot lungit, palid ca un mort, și cu crucea pe piept. Câțiva călugări îl înconjură purtând torțe aprinse. Rozel, deghizat în capucin, stă în genunchi lângă catafalc. Un cor de glasuri, împreunat de acordurile unui organ, psalmodiază: “Beati qui moriuntur in Domino ”.

TOMA (oprindu-se lângă ușa capelei)

Mort?

CARMINA

Mort!... Te du de spune

Lui Vodă, a sa frunte cu lauri s-o încunune.

El a ucis pe Despot!

TOMA

E mort!... Chiar mort îl vreu.

(Face un pas. Rozel se scoală și se pune în fața lui Toma pe pragul capelei.) ROZEL

În lături toți!... Cadavrul este-a lui Dumnezeu.

TOMA (amenințător)

În lături tu!...

ROZEL

Profane, turbarea-ți e semeață.

Respectă măcar moartea în omul făr’ de viață.

(Laski înaintează maiestos.)

Stai, Toma!... Lăpușneanu a vrut pe Despot viu.

Solia-ți încetează aproape de sicriu.

(Toma stă puțin nedumerit, în vreme ce ușa capelei se închide, după ce mai întâi Rozel și alți ostași deghizați în călugări au ieșit și s-au pus de pază dinaintea capelei.) TOMA (către seimeni)

E mort! pentru domnie deci teamă nu mai este.

Haideți, lui Lăpușneanu să ducem astă veste.

(Iese cu seimenii lui.) CARMINA (la fereastră)

S-a dus, curtea-i deșartă și poarta s-a închis.

(Merge la ușile din fund.)

Despot!

(Ușile se redeschid. Despot apare pe prag.)

SCENA VIII

Cei dinainte, DESPOT, ROZEL DESPOT

Iată-mă-s iară mai viu și mai decis!

(Înaintează în mijlocul scenei, scoțând spada.)

Din toate-a noastre spade să facem toți o spadă,

Pe Vodă Lăpușneanu la vulturi să-l dăm pradă.

ROZEL

Pas, Despot!... unde-i merge, voioși mergem și noi!

DESPOT

Norocul și izbânda cu mine și cu voi!

Să dăm armelor noastre atingerea frățească.

(Toți în fund ating vârfurile spadelor.)

Scânteia-nflăcărării din ele să zbucnească,

Ș-acea scânteie zboare ca fulger răzbitor

Lui Lăpușneanu-n frunte să scrie: trădător!

Acum el mort mă crede?... Eu mort, și el în viață,

E timp viul cu mortul să se-ntâlnească-n față.

La arme, frați!

TOȚI

La arme!

DESPOT

Ca domn sau ca ostaș,

În luptele de moarte mă jur a fi fruntaș!

La lupte, frați!

TOȚI

La lupte!

LASKI

Deci haideți, fiecare

Să ne-adunăm ostașii în codri, la hotare.

TOȚI

Hai!

DESPOT

Gloria vă cheamă!... zburați la glasul ei!...

LASKI

Ha!... moarte sau izbândă!

DESPOT

Izbândă, frații mei!

(Toți pleacă prin stânga. Laski se întoarce de la ușă și zice lui Despot:) LASKI

Tu, stai ascuns aice pân’ ce ți-i lua zborul.

Te las. (Iese.)

DESPOT (întinzând brațele)

Carmina!...

CARMINA (aruncându-se în brațele lui Despot)

Despot!

DESPOT

Al nostru-i viitorul!...

( Cortina cade . )

* * *

Urmează Despot Vodă (15)