09.01.2017

CHIRIȚA ÎN IAȘI (9)

de Vasile Alexandri.

Urmare la Chirița în Iași (8)

ACTUL III

SCENA VII

Cei dinainte, CHIRIȚA, ARISTIȚA, CALIPSIȚA, BONDICI și PUNGESCU
(coțcarii, dând brațul fetelor, le aduc spre canapea)
CHIRIȚA (intrând furioasă și făcându-și vânt cu basmaua): Auzi d-ta așa batgiocură !... așa catigorie !... așa catahrismie !...
AFIN: Ce este, cucoană Chiriță ?... Ce-ai pățit ?...
CHIRIȚA: Ce-am pățit ?... Foarte-ți mulțămesc de lozniță și de ftiatru. M-am englendisit de minune... (În parte.) Îmi vine să pleznesc... na !
AFIN: Cum ?... cum ?...
CHIRIȚA: Vai !... bată-l concina de auftor... care-a fi acela... da ce are el cu fetele mele, de se leagă nitam-nisam de dânsele ?... Auzi ! Două fete ș-o nineacă ?... Eu cred, ca o proastă, că-i vro istorie cu moral ca din Apotichi ton pedon... și mă duc frumos la ftiatru, fără ca să-mi treacă măcar pin gând că oi să mă văd parastuind chiar pe mine...
AFIN: Pe d-ta ?
CHIRIȚA: Da știi ?... bucățică tăietă... Ba încă ce ?... să mă arăte la o mulțime de boieri, cum m-am troienit în Păcurari, și cum îmi fac sprâncenele, și cum mă sfădesc cu Ioana țiganca, și cum mă chinuiesc ca să-mi mărit fetele !... da ce are el cu mine !... ce are el a împărți cu copilele mele ?... aud ?...
AFIN: Lasă, cucoană Chiriță... nu-ți mai închipui lucruri de pe ceea lume... Ce te superi degeaba ?...
CHIRIȚA: Îmi închipuiesc lucruri de pe ceea lume, eu ?... da l-am văzut pe ahtoru cela... făcându-și sprâncenele dinaintea oamenilor. Așa mi-o venit un paracsân, că am ieșit din lozniță... și noroc c-am găsit în scara ftiatrului pe spătaru Pungescovici și aga Bondicescu, care m-o întovărășit aici. (Arătându-i.) Iată-i amândoi...
(Bondici și Pungescu se închină.)
AFIN (în parte): Cine i-a poftit la bal ?
CUCULEȚ (în parte): Iaca voinicii mei... am să le iau urma toată seara ca un prepelicar.
CHIRIȚA: Doamne ! de s-ar face Guliță mai mare, ca să scrie și el piesă de ftiatru... am să-l pun să toarne o piesă auftorului... da știi ? să se sature.
(Un fecior aduce înghețate.)
AFIN: Ei bine, bine... treacă-ți mânia acu... și ia o înghețată, doar te-i mai răcori... De care poftești ?... de alămâie ?...
CHIRIȚA: Ba nu, că-mi strepezesc dinții... dă-mi de cea roșie că- mi bate mai bine la ochi. (Ia înghețata.) Rece-i, mămulica mea !... ca o ghețărie. (Suflă în farfurie.) Mă furnică nu știu ce prin vârful nasului... Pune-ți în gând, soro, că mai anțărț la iarmaroc, la Fălticeni, mă duc la un cofetar ca să iau înghețată; el îmi trimite răspuns că s-o mântuit înghețatele pe ziua aceea. Îl poftesc atunci la oblonul trăsurii și-i zic ritos: monsiu cela, mai destupă o putină pentru hatârul meu !... și el s-o mâniet zicând că nu-i de la Gogomănești !... Curioji îs nemții iștia !
(Toți râd cu hohote.)
CHIRIȚA: Dec !... ce i-o apucat ? Iaca, frate !... mă rog, boieri, de mine râdeți d-voastră ?... Ei, apoi să vă arăt eu cum se râde... (Râde cu spasmuri.) Măi, că tare nu știu cum îs boierii ieșeni ! (Merge de se pune lângă Aristița și Calipsița în fața publicului.)
CUCULEȚ (către Bondici și Pungescu): Domnilor, nu metahirisiți în astă-seară un stosișor ceva?
BONDICI: Cu mare plăcere, domnule director. (Încet, lui Pungescu.) Pil, Pungescule, și pe urmă aport...
PUNGESCU (încet, lui Bondici): Oare ?
BONDICI (asemene): Dă colb agiei pă zdreavăn.
PUNGESCU (asemene): Dă la mertepea ?
BONDICI: Țeapăn...
(Se pun la masa de cărți.)
CUCULEȚ (în parte): Doamne, de i-aș prinde cu vro coțcărie !
(În vremea acestor cuvinte orhestrul începe a executa o polcă en sourdine, care ține necontenit. Cavalerii, pe rând, poftesc damele la joc și merg în salonul din fund. Chirița, Aristița și Calipsița rămân pe canapea.)
CHIRIȚA (în parte): Na... că se-ncepe staeru ! (Fetelor.) Țineți-vă frumos, și nu fiți așa de posomorâte c-o să vie cavalerii să vă poftească... mai zâmbiți... mai zâmbiți, soro dragă... mai trageți cu coada ochiului... ca altele. (În parte.) Doamne ! de n-am păți ș-acum ca pe la celelalte baluri... Să stăm pe loc și, cum zic aice: să facem patiserie... (Arătând damele care joc.) Ian privește!... toate moachele-s poftite pe rând... numai a mele șed locului parcă-s înfipte... Să vezi că n-or să se miște toată noaptea ! (Se scoală.)
Un filosof fără minți
A fost, cică, de părere
Că la casă de părinți
Copii mulți sunt o avere !
De-i așa, eu pot să zic
Că-s bogată, am comoare,
Că deși n-am bani nici chic...
Am averi nemișcătoare ! (Arată fetele.)
(Merge în fund în salonul de joc.)
PUNGESCU: Ștos !
CUCULEȚ: Mare noroc ai, domnule !
PUNGESCU: Nu fie dă deochi... mă paște bine norocul cărților.
CUCULEȚ: Să juri că-s măsluite.
PUNGESCU: Oriste ?
BONDICI: Ha, ha, ha ! că șăgalnic mai ești, arhon sărdar.
CHIRIȚA (în parte, apropiindu-se de masă): Îra ! da eu uitasem că am doi gineri... numai buni ca să-mi gioace fetele. (Tare.) Arhon spătar...
PUNGESCU: Poruncă ?
CHIRIȚA: Este o persoană care ar dori foarte mult să gioace o poalcă cu d-ta.
PUNGESCU: Cât de rău îmi pare... dar mă strânge o cizmă dă mă usuc ca o prună pă streșină.
CHIRIȚA (în parte): Tronc ! (Tare.) Arhon agă ?
BONDICI: Poruncă ?
CHIRIȚA: Nu metahirisiți poalca ?
BONDICI: Cum nu, cucoană ?... dar îs cernit.
CHIRIȚA: Ai perdut vrun neam ?
BONDICI: Pe străbunul meu.
CHIRIȚA: Dumnezeu să-l ierte.
(Se apropie un cavaler de Aristița și Calipsița, ca cum ar căuta damă de joc și, după ce le privește prin lornion, se depărtează.)
CHIRIȚA (zărind cavalerul): Ha !... iaca un cavaler... dă, Doamne !... parcă cată damă de gioc ?... dar... slavă ție, Doamne ! c-o să-mi poftească o fată. Ba nici hâci ?... vai ! bată-l cucu miliord... cu orbu găinilor... Uf ! iar o să facem patiserie ! (Se pune pe canapea.)
(Un fecior trece cu cofeturi.)
PUNGESCU: Ștos !
CUCULEȚ: Nu pot să bat măcar o carte !... ce ghinion !... zece galbeni pe valet !
PUNGESCU (întorcând cărțile): Plie !
CUCULEȚ: Iar plie ?
BONDICI: Ai goană dă fante, nenișorule.
CUCULEȚ (în parte.): Haide, hai, că ți-oi da eu acuși goană.
CHIRIȚA (feciorului cu tablaua): Măi fecior, vină-ncoace... (Întinde basmaua ș-o umple de cofeturi.) Ia așa ! încalte n-oi ședea o noapte întreagă degeaba la bal !... Păcat că nu mai am o basma !... Altă dată am s-aduc o față de perină și s-o umplu cu vârf.
SCENA VIII
Cei dinainte, GULIȚĂ și LULUȚA
GULIȚĂ și LULUȚA (joc)
Polca, polca, vesel joc,
Polca, polca, te iubim!
Polca, polca... plini de foc
Vesel noi te dănțuim!
CHIRIȚA: Iaca Guliț! cum gioacă de frumusel, dragu mamei !... parcă-i un titirez !... Numai voi stați locului ca turnu Trisfetitelor... Guliță... Guliță...
GUGULIȚĂ: Aud, neneacă... (Vine lângă Chirița.)
CHIRIȚA: Vină, Guguleo, de-ți gioacă țâțacele...
GUGULIȚĂ: Bucuros... Hai, țâțacă Calipsițo.
CALIPSIȚA: Baiu.
CHIRIȚA: Baiu, baiu ?... Ian vezi-le că se și fasolesc acu ?... Mări, ian să vă arăt eu cum să gioacă poalca. Vin-încoace, Guguleo... ce atâtea marafeturi... (Joacă cu Guliță, cântând.) Polca, polca, vesel joc etc., etc.
LULUȚA (cu mirare lui Pungescu): Monsieur... monsieur...
PUNGESCU: Mademuazel ?
LULUȚA: De ce ai tras acu pe riga dedesubtul cărților ? (Se depărtează.)
PUNGESCU (tulburat): Eu ? (În parte.) M-a zăritără gângania !...
CUCULEȚ: Aud ?... Ha ! coțcarule, cu de-aste-mi umbli ?... bine că te prinsei...
PUNGESCU: Ce ?... Ce vorbe sunt alea, domnule ?
CUCULEȚ: Ce vorbe ?... da de când vă pasc eu cu prăjina ?...
BONDICI: Domnule ! numai bobocii se pasc cu prăjina... Auzitu-m-ai ? și boboc e fecioru tătâni-tău...
PUNGESCU: Boboc ?... ba zi, neneo, coșcoge gâscan.
CUCULEȚ: Gâscan eu ?... gâscan ? (Dă o palmă lui Pungescu.) Na, gâscan !... Să te-nvăț eu a batgiocori oamenii stăpânirii.
PUNGESCU: Aoleo !... mi-a scăpăratără pă dinainte... (Fuge de la masă și vine în dreapta, dregându-și frizura.)
TOȚI (venind din fund): Ce este ? ce s-a întâmplat ?
PUNGESCU (amestecându-se între musafiri): Cine a datără o palmă ?... Cine a primitără o palmă ?... aud ?... o palmă ?... brea !... brea !... ce scandal !...
(Împreună)
POFTIȚII
Vai! ce întâmplare!
Stau încremenit.
Așa scandal mare
Nu s-a pomenit.
BONDICI și PUNGESCU
Vai! ce scandal mare!
Stau încremenit.
De ciudă, turbare,
Mă simt amețit.
CUCULEȚ
Ah! ce bine-mi pare
Că i-am căptușit.
Fie scandal mare;
Eu mi-am răsplătit.
BONDICI: Domnule... satisfacție să ne dai.
CUCULEȚ: Satisfacție ?... Ian așteaptă...
(Șuieră tare. Vin doi epistați.)
CHIRIȚA (astupându-și urechile): Carnacsî !... că m-o asurzit... parcă-i în codru.
CUCULEȚ (epistaților, arătând pe Bondici și pe Pungescu): Puneți mâna pe d-lui și pe d-lui.
BONDICI (în parte): Am codălghit-o !
PUNGESCU (asemene): To esfeclisa !
(Epistații pun mâna pe amândoi.)
CHIRIȚA: Pe arhon aga și pe arhon spătar !... ce catahris îi aista, arhon sărdar ?...
CUCULEȚ: Nu-i nici un catahris, cucoană... Am poruncă de la Departament să-i opresc.
TOȚI: Da pentru ce ?
CUCULEȚ: Pentru că unu-i Bondici și celalalt Pungescu: doi coțcari vestiți din Focșani.
CHIRIȚA (țipând): Coți... Vai de mine !
CUCULEȚ: Care au dezbrăcat lumea cu teșmecherii și cărți măsluite... Ați înțeles acu ?...
CHIRIȚA (țipând): Coți... coți... ginerii mei ?... Valeu ! am dat cinstea pe rușine... Ah ! ah ! (Leșină.)
(Afinoaie, Aristița, Calipsița și Guliță pun pe Chirița pe canapea și caută s-o dezleșine. Damele vin lângă canapea. Cuculeț, Bondici, Pungescu și epistații în stânga. Fundul scenei îi slobod.)
(Repriză.)
CORUL
Vai ! ce întâmplare ! etc.
CUCULEȚ
Ah ! ce bine-mi pare etc.
BONDICI și PUNGESCU
Vai ! ce întâmplare !
Mă simt prăpădit.
Groaza-mi este mare...
De-acum m-am topit !
SCENA IX
Cei dinainte, BÂRZOI
BÂRZOI (intrând prin salonul din fund): Care-i cucoana de gazdă aici ?...
GUGULIȚĂ (alergând la Bârzoi): Băbaca !... Băbaca !... a venit băbăcuța !...
BÂRZOI: Gugulea băbacăi... (Îl sărută. Cu glas tare.) Care-i cucoana de gazdă ?... cea cu balul ?...
AFIN: Cine răcnește așa ?... (Întorcându-se.) Ce văd ?... cuconu Grigore Bârzoi!...
BÂRZOI: Eu și cu mine, cucoană dragă !... Unde mi-i Chirițușca cu puii ?
GUGULIȚĂ: Neneaca ?... a leșinat, băbacă.
BÂRZOI: Ce zici, Guguleo ? iar a leșinat ?... mări, ce-s marghioliile aiste ? (Merge la Chirița.) Ama !... ha ! frumos îi mai șade !... Ia feriți într-o parte, că eu îi sunt popa. Acuși o să-nvie ca o muscă de iarnă...
(Îi bate în palmă cât poate.)
CHIRIȚA (răsărind): Carnacsî !... Ce văd ! d-lui ?...
BÂRZOI (serios): D-lui... banul Grigore Bârzoi ot Bârzoieni... și soțul d-tale tocmai din vremea volintirilor.
PUNGESCU (lui Bondici): Asta-i socru, nene Bondici ?
BONDICI (oftând): Neschi.
PUNGESCU: Urât tată a mai avutără.
BÂRZOI: Înțelegi, cucoană, de ce mă aflu aici în Ieși, pe la ceasul aista, în loc de a horăi boierește la moșie... după obicei?...
CHIRIȚA (tulburată): În... ță... leg. (În parte.) Îmi vine leșin la inimă.
BÂRZOI: Potrivit răvașului ce ți-am scris din 15 a următoarei, anul 1844, am venit să te umflu din Ieși, cu nepus în masă... Hai... că Brustur și Cociurlă ne așteaptă cu preoții...
CHIRIȚA: Brustur și Cociurlă !... scăpătații ceia ?... niște răzăși !... Nu ți-i greu să vorbești, frate ?
BÂRZOI: Ian tacă-ți gura cu fleacuri de-aiste... auzi cuvinte ?... scăpătați !... răzeși !... da noi ce suntem ? împărați cu steaua-n frunte ?... scoborâți cu hârzobul din cer ?...
CHIRIȚA: Hârzob sau nehârzob... nu știu... dar cât pentru familia lui Brustur și Cociurlă... mă închin cu plecăciune... răzăși și altă nimică.
BÂRZOI: Cucoană Chiriță... să știi d-ta că răzeșii din ziua de astăzi au fost cele mai mari familii în vremea veche. Ei au apărat țara și au scăpat-o cu pieptul lor din mâna dușmanilor, pentru că pe atunci tot românul era viteaz și tot viteazul era boier... boierit pe câmpul războiului în fața Patriei întregi !
CHIRIȚA: Ei ! iar ai să începi cu litopisițu... Mă rog, agiungă-ți...
BÂRZOI: În sfârșit... vorbă multă, sărăcie !... Brustur și Cociurlă sunt feciori de oameni cu moșioarele lor, cu bănișorii lor...
CHIRIȚA: Cu vitișoarele lor... le știu...
BÂRZOI: Gospodari buni și nedatori cu nimic nimănui... înțelesu-m-ai, cucoană ?... nu-s datori nici c-o lețcaie, pentru că nu-și ridică nasul mai sus decât se cuvine... ca de-alde d-ta, care vrei să te-nalți ca ciocârlia... și vii pin Ieși, cale de zece poște, ca să-ți faci fetele de râsul lumii... și ca să le găsești bărbați ca de-alde Bondici și Pungescu... niște târâie-brâu, ce sorb zestrele cu lingura...
PUNGESCU (lui Bondici): Aoleo ! ne-a pocnitără în pălărie.
BONDICI (asemene): Ghiuju dracului !...
BÂRZOI (luând pe Chirița de mână): Hai la Bârzoieni, la locul nostru... și nu mai umbla după cai pe pereți.
CHIRIȚA: Suflețele...
BÂRZOI: Haide-ți zic astăzi și nu mai lungi vorba... Trăsura ne-așteaptă la scară cu lucruri, cu tot.
GUGULIȚĂ (în parte.): Și cu minavetul meu ? (Iese cu fuga.)
CHIRIȚA: Tiranule !...
BÂRZOI: Așa... dacă-ți place... altă dată să știi de la mine o vorbă bătrânească: Nu te-ntinde mai mult decât ți-i oghealu... Haide...
(Guliță vine înapoi cu minavetul.)
CHIRIȚA: Iar letopisițe ?... destul !... iaca vin... mai stai, că doar nu dau tătarii... să-mi iau măcar ziua bună de la prieteni... măi !... că avan mai ești ! (Vine în fața publicului și face compliment.) Cu plecăciune, boieri d-voastră... copilele le-ați văzut: iată-le-s... Aristițo, Calipsițo... (Fetele vin lângă dânsa.) Aiste-s, cum le-am procopsit de douăzeci ș-atâți de ani... Una-i de 16 pe 17, și una de 18 pe 19... îi împlinesc la lăsatul săcului... Precum le vedeți... îs tinerele, frumușele, curățele, hărnicele, cu ghitarda lor, cu cadrilul lor, cu franțuzasca lor. Parle france, madmuzel ?...
FETELE: Ui, maman.
CHIRIȚA: Le-ați auzit ?... ca apa ! (Fetelor.) Le plese vu, monsio cavaler din Ieși ?
FETELE: Ui, maman.
CHIRIȚA: Ei ! minciuni v-am spus ?... Ce ziceți ?... vă place ?... Ascultați-mă pe mine, că eu știu ce știu... nu pierdeți chilipirul de la mână.
Fetele-s bune
De măritat,
Îs de minune...
V-o spun curat.
TOȚI
Ha, ha, ha, ha.
CHIRIȚA (la public)
Frunză verde măcieș,
Pân-a nu pleca din Ieși.
Spuneți-mi, mă rog, îndată,
De vă place vreo fată,
Cuscră-n Ieși ca să mă fac,
Lui Bârzoi să-i vin de hac.
Iată-le-s bibici hazlie,
Pupuice... seamănă mie.
Vreți sau ba soacră să fiu ...
Fora-n palme ca s-o știu.
BÂRZOI: D-apoi vină azi.
TOȚI
Fetele-s bune
etc., etc.
(Bârzoi apucă pe Chirița de mână și o trage spre ușa din fund. Guliță, Aristița și Calipsița îi urmează. Cuculeț face semn epistaților ca să ducă pe Bondici și pe Pungescu. Poftiții la bal se închină la familia lui Bârzoi, râzând cu hohot.)
(Cortina cade.)

Sfârșit

Găsești povestirea pe scurt a piesei pe lecturirecenzate.ro !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !