07.01.2017

CHIRIȚA ÎN IAȘI (8)

de Vasile Alexandri.

Urmare la Chirița în Iași (7)

ACTUL III
SCENA III

LULUȚA, GULIȚĂ
LULUȚA (în parte): Oh ! la drôle de figure ! (Râde încet.)
GUGULIȚĂ (în parte): Când aș avea încalte minavetul aici !... aș dura un corțent, de-ar țiui urechile.
LULUȚA (în parte): La drôle de figure ! mon Dieu ! la drôle de figure. (Râde tare.)
GUGULIȚĂ (în parte): Dec !... ce se tot uită la mine !...
LULUȚA (se apropie de Guliță): Monsieur Guliță ?... mai sunt mulți ca d-ta în provinție ?... Ha, ha, ha !
GUGULIȚĂ (în parte): Râde de mine ? (Tare și mânios.) Ba nici unul... auzitu-m-ai ?
LULUȚA: Parcă te-ai mâniat ?
GUGULIȚĂ: Să știi că m-am mâniat. Ce ai să râzi de mine ?
LULUȚA: Apoi dacă nu mă pot stăpâni... ce să fac ?... ha, ha, ha !
GUGULIȚĂ: Ian ascultă... pre legea mea.
LULUȚA: Ce ?
GUGULIȚĂ: Acuși... mă duc acasă.
LULUȚA: Călătorie sprâncenată.
GUGULIȚĂ: Cum ai zis... struncinată ?
LULUȚA: Ei ! nu te mai rățoi așa, că nu-ți șade bine. Hai mai bine să ne jucăm împreună.
GUGULIȚĂ (îmblânzindu-se): De-a puia-gaia ?... ori de-a babaoarba ?
LULUȚA: Ha, ha, ha !... parcă-i la școală...
GUGULIȚĂ: Iar râzi de mine ?... mă duc acasă... (Vrea să iasă.)
LULUȚA (oprindu-l): Șezi, că-ți făgăduiesc să-ți dau pace deacum. Numai să nu te uiți drept la mine, că iar mă umflă râsul.
GULIȚĂ: Foarte bine... m-oi uita de-a curmezișul... cu coada ochiului, dacă vrei.
LULUȚA: Ian spune-mi: știi să gioci ?
GUGULIȚĂ: Hai, hai !... m-o învățat un franțuz să gioc carcanu... Ia așa, și cu mâinile, și cu picioarele.
LULUȚA: Și să cânți ?
GUGULIȚĂ: Hai, hai !
LULUȚA: Apoi să giucăm împreună tot balul...
GUGULIȚĂ: Da mata știi să împletești din picioare ?
LULUȚA: Auzi întrebare... parcă n-aș fi din Iași !
GUGULIȚĂ: Nu te supăra... credeam că fiind mititică... poate că...
LULUȚA: Mititică ?... (Se înalță pe vârful picioarelor.) Te poftesc...
GUGULIȚĂ: Măcar... că și bunica-i mititică, și-i de vro șaptezeci de ani. Așa-i tot tremură capul... Mata de câți ani ești ?
LULUȚA: De cincisprezece...
GULIȚĂ: Treisprezece ?
LULUȚA: Cincisprezece... quinze... (Îi dă trei tifle.) Cinq... dix... quinze...
GUGULIȚĂ (furios): Îmi dai tifla !... Ian ascultă, mamzelă... pre legea mea...
LULUȚA (apropiindu-se de Guliță): Ce ? mă rog, ce ?...
GUGULIȚĂ (domolindu-se): Nimic...
LULUȚA: Ha, ha, ha !... Iar te-ai uitat drept la mine.
GUGULIȚĂ (în parte): Eu, zău, mă duc acuși acasă...
LULUȚA: Iar te-ai supărat ?... da iute ești...
GUGULIȚĂ: Să știi că-s iute... ca hreanu...
LULUȚA: Hai să ne împăcăm... vrei ?... dă-mi mâna-ncoace.
GUGULIȚĂ (îi dă mâna, în parte): A dracului fetiță !... mă sucește ca pe-un titirez.
LULUȚA: Acum... fiindcă suntem prieteni, hai să cântăm și să giucăm... Vrei, monsiu Guliță ?
GUGULIȚĂ: Bucuros... dar ce să cântăm ?... Frunză verde ?...
LULUȚA: Ba nu... lasă să-ți cânt eu un cântec care l-am auzit la guvernanta... cu gioc la sfârșit.
GUGULIȚĂ: Să te văd... adică să te-aud... îmi deschid urechile-n patru.
LULUȚA: Dacă-s destul așa cum sunt... îs deschise cât opt.
GUGULIȚĂ: Ha, ha, ha ! m-a pâcâlit.
LULUȚA (în parte): C’est un bon garçon... (Tare.) Ascultă...
GUGULIȚĂ: Da cum îi zic cântecului?
LULUȚA: Drin, drin, drin...
GULUȚĂ: Drin, drin, drin?... parcă-s zurgalăi de sanie... (În parte.) Ce păcat că n-am minavetu aici !... i-aș trage un corțent de cele tătărești.
(În vremea scenei următoare, feciorii aprind lumânările de prin candelabre. Salonul se luminează.)
LULUȚA
I-IUL CUPLET
Aici, în Iași, de vrei să ai răsunet,
La toți să placi și să fii chiar slăvit,
Cel mai bun chip e să produci un sunet,
Un sunet viu și de toți prea iubit:
(Sunând o pungă.)
Drin, drin, drin, drin, drin,
Drin, diririndrin, drin drin, drin,
Drin, drin, drin, drin, drin,
Drin, diririndrin, drin.
LULUȚA și GUGULIȚĂ (făcând balanse de cadril)
Drin, drin, drin, drin, drin.
Etc., etc., etc.
LULUȚA
II-LEA CUPLET
Aici, ades, când e vro cununie,
Orhestru-n bal răsun-armonios,
Dar pentru miri cea mai dulce-armonie
E, drin, drin, drin, sunet scump și voios:
Drin, drin, drin, drin, drin.
Etc., etc.
(Împreună.)
Drin, drin, drin, drin, drin.
Etc., etc.
LULUȚA
III-LEA CUPLET
De vrei amor, dă-ți ochii peste spate
Și la prilej fii cam obrăznicel;
Iar de voiești să ai în veci dreptate,
Cel mai bun chip e să faci frumușel:
Drin, drin, drin, drin, drin.
Etc., etc.
(Împreună.)
Drin, drin, drin, drin, drin.
Etc., etc.
(Trece un fecior cu o tablà de cofeturi.)
GUGULIȚĂ: Îra ! iaca cofeturi ! (Aleargă la tablà și-și umple buzunările.) De cele cu fâstâci sunt ?...
LULUȚA (alergând la tablà): Da lasă-mi și mie, monsieur Guliță... nu le lua pe toate.
GUGULIȚĂ: Pentru mata le-am luat, Luluță...
LULUȚA: Mersi. (În parte.) C’est un charmant garçon. (Tare.) Dacă-i așa, hai să giucăm ș-o polcă.
GUGULIȚĂ: Hai ș-o polcă... eu sunt gata să fac ce ți-a plăcea... (În parte.) Tare mi-i dragă fetița asta ! (Se prind la polcă și joc cântând.)
(Împreună.)
Polca, polca, vesel joc,
Polca, polca, te iubim !
Polca, polca... plini de foc
Vesel noi te dănțuim !

(Ies amândoi în fund, jucând și împing pe sărdarul Cuculeț, care intră.)

SCENA IV

CUCULEȚ (intră prin stânga în fund) Na ! că era să mă deie gios diavolii !... se vede că balul s-o și început, deși n-o sosit încă nici un musafir... Eu sunt cel dintâi... dar ca prieten vechi a cucoanei Nastasâcăi, îi de datoria mea să vin odată cu lăutarii... Am adus de la agie vro doi epistați ca să șeadă la ușă... după formă... că în ziua de astăzi, un bal fără slujitori la scară și-n tindă n-are nici ifos, nici ighemonicon.

SCENA V

CUCULEȚ, AFIN (iese din odaia sa, zicând à la cantonade)
AFIN: Ziceți lui domnu Timofte să gătească limonada. (Văzând pe Cuculeț.) A ! sărdarul Cuculeț !...
CUCULEȚ: Eu !... cel întâi și cel de pe urmă... dar pururea credincios și supusă slugă.
AFIN: Cel întâi ?... ba astăzi te-ai trezit prea târziu, arhon sărdar.
CUCULEȚ: Cum ?
AFIN: Au venit alții înaintea d-tale.
CUCULEȚ: Și cine ?
AFIN: Cucoana Chirița cu tot neamul ei... Încă nu apucaseră feciorii a aprinde lumânările și dumneaei, țop !... a și fost aici.
CUCULEȚ: Mare poznașă-i !... Da unde-i, te rog ?...
AFIN: Am trimis-o la teatru ca să petreacă până ce s-a începe balul.
CUCULEȚ: La teatru ?... Da se vede că nu știi ce joacă în astă- seară ?
AFIN: O piesă nouă... Două fete ș-o neneacă... nu-i asta ?
CUCULEȚ: Ai făcut pacostea !...
AFIN: Ce pacoste ?...
CUCULEȚ: Apoi are să se mânie foc cucoana Chirița... pentru că-i chiar piesa ei.
AFIN: Mări, lasă-ncolo, arhon sărdar... Dacă pentru cel mai mic lucru ar fi să se tot mânie unii și alții, când se joacă vro piesă, apoi n-ar mai fi chip de-a avea teatru național.
Teatrul este o școală
Unde-nveți, râzând voios,
A te feri ca de boală
De-orice nărav uricios.
Acolo e criticată
Îndeobște fapta rea,
Dar persoana-i respectată
Fie bună, fie rea !
CUCULEȚ: Să deie Dumnezeu să judece și cucoana Chirița ca d-ta... dar parcă nu-mi vine-a crede.
AFIN: Apropo... știi pe cine și-a ales gineri cucoana Chirița ?
CUCULEȚ: Și-a găsit gineri în sfârșit ?... Slavă Domnului!... că mult a mai umblat căutându-i cu lumânarea, biata femeie !... da pe cine ziseși ?...
AFIN: Pe berbanții cei doi de care mi-ai vorbit mai deunăzi.
CUCULEȚ: Bondici și Pungescu ?... Ce zici ?
AFIN: Așa, frate... a ales, a ales... pân-a cules.
CUCULEȚ: Da bine, soro... aceia-s niște târâie-brâu de n-au margini... Au fugit din Focșani ca să scape din mâna administratorului, fiindcă dezbrăcaseră lumea cu teșmecheriile lor... De când îi pasc eu că doar i-oi prinde cu oca mică și să-i trântesc la dubă... Până și mai alaltăieri m-am pus eu înadins la cărți cu ei...
AFIN: Și nu i-ai prins cu vro coțcărie ?...
CUCULEȚ: Nu... se feresc de mine ca dracu de tămâie... și mi-i mai mare ciudă că mi-au luat vro cincisprezece galbeni.
AFIN: Din banii d-tale ?
CUCULEȚ: Aș !... nebun sunt ?... dar las’ că nu scapă ei de Cuculeț... nu... de-oi ști că s-or strecura toți banii agiei, am să-i înhăț... Da... ian spune-mi: nu cumva-s poftiți în astă-seară la bal ?
AFIN: Nu...
CUCULEȚ: Păcat !
(Se aud în fund lăutarii.)
AFIN: Iaca... musafirii încep a veni... Arhon sărdar, primește d-ta boierii... că eu oi primi cucoanele.
CUCULEȚ: Bucuros... (În parte.) Mai bucuros aș primi cucoanele.
(Merg amândoi înaintea damelor și a cavalerilor, care intră prin salonul din fund.)


SCENA VI


AFIN, CUCULEȚ, POFTIȚII la bal
POFTIȚII
Iată-ne cu toți la bal !
Venim vesel, ne-adunăm,
Ne-adunăm ca să urăm
Mult plăcutul carnaval.
Vivat cei care dau bal
În plăcutul carnaval !
O DAMĂ (Afinoaiei)
Doamna mea, îți mulțumim.
Balu-ți este minunat!
UN BOIER BĂTRÂN
Drept să-ți spun, zău, aferim!
Parcă-i halima, curat.
TOȚI
Vivat cei care dau bal etc.
(Damele se pun pe scaunele de lângă canapea, care rămâne slobodă. Cavalerii se pun în fund.)

* * *


Urmează Chirița în Iași (9)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !