05.12.2016

CHIRIȚA ÎN IAȘI (2)

de Vasile Alexandri.

Urmare la Chirița în Iași (1)


ACTUL I
SCENA II
FECIORUL (lângă oblon), ȚIGANCA (lângă coada trăsurii), GULIȚĂ (dându-se de-a săniușul pe dinaintea ei), BONDICI, PUNGESCU, un neamț cu orgă și slujitorul
BONDICI (la barieră): Mă ! cel cu trăsura... fă înainte... Ce-ai închis șoseaua ?
FECIORUL (căutând în stânga): Dec ! cum oi să fac înainte, dacă ne-am troienit ?
BONDICI: Ce-mi pasă mie ?... dă-te-n lături că n-am să șez aici toată noaptea pentru hatârul tău.
FECIORUL: Măi omule, da n-auzi că ne-am troienit ?
PUNGESCU (asemene la barieră): Înhamă-te pe tine și trage zdreavăn pănă ce-i ieși din zăpadă.
FECIORUL: Ba-ți pune pofta-n cui.
PUNGESCU: Hait ! o pățirăm de la roate... Ei, ce facem acum ?
BONDICI: Hai să lăsăm harabagiul și să ne suim într-o sanie de birjă.
PUNGESCU: Fie ș-așa... hait... vină și tu, neamțule, cu noi.
NEAMȚUL: No gut... maine heren.
(Bondici, Pungescu și Neamțul cu orgă intră pe la barieră. Slujitorul îi oprește.)
SLUJITORUL: Cum îi numele d-voastră, domnilor ?
BONDICI: D-lui îi spătarul Hațmațuchi, și eu aga Crastavețovici: amândoi cu șezutul și cu avutul în Focșani... Cât pentru d-lui neamțul, îi vestitul baron fon Șonțberg, care vine de la Podul-Iloaiei ca să deie concerturi instrumentale în folosul său. Drept care avem cinste a ne închina d-tale cu tot respectul, noi, sus-pomeniții și jos-iscăliții: spătarul Hațmațuchi, i aga Crastavețovici, i baron fon Șoacățenberg. (Se închină și vine în fața scenei.) Zi cruce-ajută și dă înainte la catastih dacă poți, cenușărule.
(Slujitorul rămâne încremenit și șuieră de mirare. Neamțul începe a cânta din orgă și se trage în fund lângă trăsură, Bondici și Pungescu vin în fața scenei.)
PUNGESCU: Ha, ha, ha!... repede mi-l luași pe bietul dorobanț, nene...
BONDICI: Nume vroia ? nume i-am dat. Să se sature.
GUGULIȚĂ: Îra ... Iaca un minavet de canari, cum vreau eu. (Aleargă lângă neamț, împreună cu feciorul și cu țiganca.)
BONDICI: Iaca neamțul dracului!... nici n-a apucat a intra în Iași și a și început a rupe urechile ieșenilor. Nu-i destul că ne-a asurzit pe noi în harabaua cea jidovească, de la Roman, și tot drumul !... Ia să vezi cum o să-mi gologănească sinpatrioții !... Păcat numai că n-are vro momiță sau vrun urs, că s-ar face stup de bani.
PUNGESCU: Ce spui, vere ?... care vrea să zică... dobitoacele aci în Iași ?...
BONDICI: Hai, hai !...
PUNGESCU: Apoi dar... ne-am sfințitără noi doi ?...
BONDICI: Niboisa, fricosule... nu mi te da, păcătosule... dar, ia lasă vorba asta... să venim la treaba noastră. Am scăpat din Focșani cum am putut... cu nepus în masă... că de punea mâna ispravnicul pe noi, ne trântea poate la gros...
PUNGESCU: Vrei să zici la pușcărie.
BONDICI: Și asta din pricina ta; dacă ești prost și lași să te prindă la cărți cu mâța-n sac ?...
PUNGESCU: Ce pisică-n sac, neneo ? vina mea-i dacă s-a găsitără alt cartofor mai țeapăn decât mine și m-a zăritără când am tras pă riga de desubtul cărților ?
BONDICI: În sfârșit, ce-a fost s-a trecut... am scăpat de-acolo; acum ne rămâne să ne păzim aici vro câtăva vreme, păn’ ce s-o face lucru mușama... De aceea trebuie mai întâi să ne prefacem numele; să le mai lungim. Tu te-i chema de azi înainte Pungescovici și eu Bondicescu.
PUNGESCU: Ei ș-apoi !... despre trai cum a s-o ducem ?... că numai cu escu și cu ovici, tot covrigi, tot spanac.
BONDICI: Despre trai ?... helbet !... feți logofeți de soiul nostru, cu meseria stosului și a bancului, nu pier în Iași.
PUNGESCU: Se poate, nenișorule... dar mai bine m-aș închiorchioșa eu în București.
BONDICI: Pentru ce, neică ?
PUNGESCU: Pentru ce ?...
De-ai umbla întreaga lume;
De-ai călca pe rând anume:
Țara englezească,
Țara franțuzească,
Țara spaniolească,
Nemțească, leșască,
Italienească,
Păn’ și cea grecească,
N-ai găsi chiar într-o mie
Așa târg vestit să fie,
Pentru boscărie,
Pentru stosărie,
Pentru coțcărie,
Matrapazlărie,
Și rușfetărie
Și potlogărie !
BONDICI: Nu zic ba, neiculiță, dar apoi și târgul nostru... când ai ști. (Caută împrejur.)
PUNGESCU: Spune, că nu ne aude nime.
BONDICI: Iașul nostru-i chiar de gemene cu Bucureștiul vostru.
PUNGESCU (cu bucurie): Aoleo !
BONDICI: Ce-ți spun eu.
PUNGESCU: Care vrea să zică... de-om lua treaba de la mertepea ș-aci, am înfundatără pă dracu ?
BONDICI: Ba încă și pe tată-său... c-apoi vezi tu, neiculiță... viața-i un stos de la început păn’ la sfârșit, și lumea o masă de cărți. Tot meșteșugul îi să pontarisești la vreme și să găsești ruteua norocului, ca să faci roi...
PUNGESCU: Prea bine... dar dacă ai goană dă fante ?
BONDICI: Furi o carte, ș-așa îți dregi bosuiocul.
BONDICI
Neneo, mă crede, viața-i un stos;
Lumea o masă cu postav verde.
Tot meșteșugu-i de-a juca gros;
De-a punta bine și... de-a nu pierde !
PUNGESCU: Ei, apoi halal de mine.
BONDICI
Halal de tine dacă vei ști
Să-ți spoiești bine fruntea, obrazu,
Și, fără frică de-a te roși,
Să faci transporturi... cu cinstea mazu !
(Împreună.)
Halal de tine dacă vei ști
ș.c.l. ș.c.l.

* * *

Urmează Chirița în Iași (3)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !