10.12.2016

CHIRIȚA ÎN IAȘI (3)

de Vasile Alexandri.

Urmare la Chirița în Iași (2)


ACTUL I
SCENA III
Cei dinainte, CHIRIȚA, ARISTIȚA, CALIPSIȚA
CHIRIȚA: Of !... îmi vin istericale grecești!... am alergat pin toate crâșmele, și surugiii... tufă... Of ! cine mi-o zis să mă pornesc eu de la Bârzoieni ?...
ARISTIȚA: Neneacă... nu te tulbura, că iar te-a durea rastul.
CHIRIȚA: Cum să nu mă tulbur, Aristițo dragă... dacă m-o lăsat în mijlocul drumului, cu cățel... cu... Ce-o să facem acum ?...
BONDICI (în parte): O neneacă cu două fete... (Încet, lui Pungescu.) Aține-te, muntene, c-aici-i pe treabă...
PUNGESCU (scoțând repede o pereche de cărți, taie repede un stos): Pă trebuliță ?... hareci !... stos !...
CHIRIȚA (cu deznădăjduire): Și nici un bărbat... nime ca să ne vie într-agiutor... Îmi vine să mă trântesc la pământ, ca jidanii.
BONDICI: Un bărbat !... iată-mă-s... poruncă. (Înaintează spre Chirița.)
CHIRIȚA: Ce-mi văzură urechile și ce-mi auziră ochii !... Slavă ție, Doamne, că iată în sfârșit un creștin !...
PUNGESCU: Doi hristiani, cocoană... că sunt și eu p-acilea.
CHIRIȚA: Foarte vă mulțămesc... dar, mă rog, să mă fericesc cu numele dumilorvoastră...
BONDICI: D-lui, prietenul meu, este spătarul Pungescovici.
PUNGESCU: Și d-un aga Bondicescu, al meu amic...
CHIRIȚA (în parte): Un spătar ș-un agă ! (Încet și repede, fetelor.) Țineți-vă mai drept și zâmbiți nurliu.
BONDICI: Dar, mă rog, cucoană, să ne norocim și noi...
CHIRIȚA: Eu sunt cucoana Chirița a banului Grigori...
BONDICI: Și duducile ?...
CHIRIȚA: Bârzoi...
BONDICI: A ! Bârzoi ?... și duducile ?...
CHIRIȚA: Ot Bârzoieni... (Se închină.)
BONDICI: Am înțeles... dar duducile ?
CHIRIȚA: Copilele mele... Aristița și Calipsița. (Încet, fetelor.) Faceți tali frumos. (Tare.) Le-am adus la Iași, drăguțile, ca să pitreacă câșlegile; și puneți-vă în gând, boierilor, că după ce ne-am necăjit pe drum două zile și două nopți, când s-agiungem la gazdă... ne fug surugiii tocmai la capătul târgului.
BONDICI: Cum se poate ?
CHIRIȚA: Așa, zău... am pățit-o chiar ca cela care s-a înecat la mal.
BONDICI: Ei !... las’ că-oi spune eu asta vărului meu...
CHIRIȚA: D-lui ține poștile ?
BONDICI: Dar.
PUNGESCU (încet, lui Bondici): O tăiași groasă, nene...
BONDICI: Taci, nerodule...
CHIRIȚA: Să-ți spun drept... dar să nu-ți fie cu supărare... vărul d-tale n-are nici un haz cu poștile d-sale... Lehamete și de parale.
BONDICI: Da de câte ori i-am spus-o eu însumi, cucoană dragă... Ce folos însă !... nu înțelege de cuvânt... (Încet, lui Pungescu.) Ce zici de fete, măi ?
PUNGESCU: Au zestre oare ?
BONDICI: Așa-mi miroase... (Cucoanei Chirița.) Cucoană Chiriță, noi amândoi suntem gata la poruncile d-tale și preafericiți de a te putea înlesni la orice-i dori în târgul nostru...
CHIRIȚA: Bunătatea d-voastră...
BONDICI: Ce se potrivește !... Primiți deocamdată brațele noastre, ca să vă ducem la gazdă, și cât pentru trăsură, n-ai nici o grijă... om trimite boii noștri ca s-o aducă.
CHIRIȚA: Bucuros !... (În parte.) Ce cuconași de treabă!... când ar fi și holtei ! (Încet, fetelor.) Dați brațul și mergeți pupuică... tot pe vârful scarpilor...
TOȚI
Haideți împreună
Vesel să pornim,
Și-ntr-o casă bună
Să ne găzduim.
BONDICI (Aristiței, dându-i brațul)
Demuazelă dragă, sunt prea fericit,
Că să-ți dau eu brațul m-am învrednicit !
PUNGESCU (Calipsiței, asemene)
Demuazelă scumpă, în veci n-oi uita
C-astăzi, la brațetă, merg cu dumneata !
CHIRIȚA (în parte)
Unul zice-i agă, celalalt spătar;
De i-aș prinde gineri, i-aș lua în dar.
Unul zice-i agă, celalalt spătar;
De i-aș prinde gineri, aș dă sărindar !
TOȚI
Haideți împreună
Etc. etc. etc.
(Bondici, Pungescu, Aristița și Calipsița ies la brațetă prin dreapta. Chirița-i urmează puțin și se oprește. Neamțul, care a stat tot în fund, începe a cânta din orgă.)

SCENA IV
CHIRIȚA, GULIȚĂ și ceilalți
CHIRIȚA (oprindu-se): Da... Guliță ? Kirie eleison !... că era să-mi uit odoru-n trăsură... (Se întoarce și găsește pe Guliță lângă neamț.)
GUGULIȚĂ: Nu pe aista, monsiu neamțule... cântă pe cellalt... (Bate din picioare cu mânie.) Nu pe aista, pe cellalt.
NEAMȚUL: No ! lasenzi șon geen.
CHIRIȚA: Ce-mi văzură ochii !... O ieșit dimonu din trăsură !... și făr’ de blană !... săracan de mine c-o fi înghețat !... (Aleargă la Guliță.) Ce faci aici, diavoli ?... Nu ți-am spus să nu ieși din contășul băbacăi ?...
GUGULIȚĂ: Ei, m-am săturat de contăș ca de mere acre.
CHIRIȚA: Auzi !... Ian privește cum i s-o roșit nasu !... parcă-i o sfeclă digerată ! (Îi șterge nasul cu batista.) Doamne ! Doamne ! ce păcat cu niște plozi ! Măi Ioane, adă blana din trăsură... l-o lovi un giunghi și mi-o fi mai mare beleua. (Feciorul aduce o blană din trăsură.)
FECIORUL: Iaca șuba cuconașului...
CHIRIȚA: Și voi... chiori ați fost de l-ați lăsat să iasă dizvălit ?... vină să te-mbrac, păcatule... Ei, vină azi și nu mă supăra.
GUGULIȚĂ: Nu mă supăra nici mata.
CHIRIȚA: Auzi plodu ?... las’ că ți-oi arăta eu... (Îl îmbracă cu de-a sila.) Șezi binișor... nu crâcni... țâst... să nu-ți aud gura...
GUGULIȚĂ (zbătându-se): Nu vreau, nu vreau. (Plânge.) Las’ că te-oi spune eu băbacăi...
CHIRIȚA (trăgându-l târâit): Ce face ?... Of ! c-o să mă nebunească dimonu... parcă văd că iar are să m-apuce rastu... Ascultă, Gulița nineacăi: hai că ne-așteaptă țâțacele.
GUGULIȚĂ (trântindu-se la pământ): Nu-mi pasă mie de țâțace... nu merg.
CHIRIȚA: Ei, vină că-ți cumpăr minavetu cela... știi mata...
GUGULIȚĂ: Cumperi ?... dacă-i așa... ia-mi-l pe-aista, a lui monsiu neamțu. Vină cu noi, monsiu neamțule...
NEAMȚUL: Gut... gut... ser bevol.
CHIRIȚA (în parte): Las’ să te văd eu acasă, păcatule, c-apoi ți-oi da un minavet de nu l-îi putea duce... Măi Ioane, rămâi aici cu țiganca ca să păziți lucrurile, păn’ ce-or veni boii să râdice trăsura... da doar îți pierde vro cutie... c-apoi sfântu Neculai îi gata. (Pleacă cu Guliță spre dreapta.)

SCENA V
Cei dinainte, văduva AFIN, sărdarul CUCULEȚ
AFIN: Ce minune !... Cucoana Chirița ?
CHIRIȚA: Cucoana Nastasâca !
AFIN: Bine-ai venit.
CHIRIȚA: Bine-am găsit. (Se sărută.)
AFIN: Da ce vânt te-a adus pe la noi, soro dragă ?
CHIRIȚA: Mi-am adus fetele de câșlegi, după obicei. (Încet.). Da d-ta cum te întâlnesc singură... lângă barieră ?...
AFIN: Am ieșit puțin ca să mă primblu afară din târg, că pin târg îi potop... te ferească Dumnezeu !...
CHIRIȚA: Da, bine... pe gios ?... ha ?... Ei, dă... nu te roși, soro dragă... Lumea-i lume, și tinereța... Ce te sastisești ?... între noi...
AFIN: Da nu mă sastisesc, soro, nicidecum... Mă primblu pe jos... pentru că așa-mi place. Am venit cu sărdarul Cuculeț.
CHIRIȚA: Cu sărdarul ? (În parte.) Hm ! mititica...
CUCULEȚ: Sărut mâinile, cucoană Chiriță.
CHIRIȚA: Plecăciune, arhon sărdar. Tot la agie ești ?
CUCULEȚ: Director și supusă slugă.
CHIRIȚA: Și la mai mare.
CUCULEȚ: Amin.
AFIN: Da... unde-s duducile ?
CHIRIȚA: Îra !... ba că chiar !... unde-s ?
AFIN: Ha, ha, ha... pe mine mă-ntrebi ?
CHIRIȚA: Bine zici, săruta-ț-aș ochii... S-o pornit de-aici la brațetă cu doi cavaleri.
AFIN: La brațetă ?... cu doi cavaleri ?
CHIRIȚA: Precum zici, soro: unul, aga Bondicescu, și cellalt, spătarul Pungescovici... doi bujori, surioară, două zarnacadele !
CUCULEȚ (în parte): Bondicescu ? Pungescovici ?... mare poznă !
(Scoate un răvaș și-l citește.)
AFIN: Ei bine, și-ncotro au apucat truspatru ?
CHIRIȚA: Hoisa, pe șoșe...
AFIN: Dar, îi cunoșteai mai de mult ?
CHIRIȚA: Ba, cât hăciu !... Mi-o ieșit în drum să-mi deie agiutor; că nu știi, soro, ce-am pățit ?... m-am troienit !... și să vezi d-ta: Mă pornesc de la Bârzoieni... și încă bărbatu-meu îmi zicea: “Soro dragă, nu te porni... stai...” Când ce să vezi ?...
AFIN: Apoi bine, cucoană Chiriță, se poate să-ți lași copilele pe mâna unor necunoscuți ?... Cine știe ce berbanți ?...
CHIRIȚA: Pușche pe limbă-ți... vai de mine ! că începe a mă umfla grija din tălpi... mă furnică sudori pe spate... Iaca pozna gata !... Nu cumva se zăresc pe șoșe? (Se apropie de culise și caută înăuntru.)
CUCULEȚ (în parte): Sameșul din Focșeni îmi scrie, cu poșta de astăzi, despre un Bondici și un Pungescu: doi coțcari care au dezbrăcat lumea pe-acolo... și mă sfătuiește să-i priveghez de aproape... Oare tocmai ei să fie ?
CHIRIȚA: Nimică ! tufă !... o intrat fetele-n pământ... Vai de mine ! Arhon sărdar, nu mă lăsa... de-a afla bărbatu-meu, zău, am sfeclit-o !... Ioane, aleargă; ba... ba... stai la trăsură... Arhon sărdar... ridică toată agia în picioare... săraca de mine !... așa poznă !... să-mi fure fetele de la ochi !... Hai degrabă cu toții să le căutăm... Biata Aristița !... biata Calipsița ! Sfinte Mina... să știi că-ți dau șăpte paraclisuri...
CHIRIȚA
Degrabă, degrabă,
Cu toți s-alergăm;
Să mergem în grabă
Să le căutăm.
Vai, bietele fete !
Că le-am prăpădit
Și le-am dat pe biete...
De-acum m-am topit !...
(Neamțul începe a suna un valț.)
CHIRIȚA (furioasă, aleargă de împinge pe neamț): Da du-te pârlii, șonțule, cu țârlâitoarea asta. (Lunecă.) Carnacsî! că era să mă prăbușesc !
TOȚI
Degrabă, degrabă etc. etc. etc.
(Toți aleargă în dreapta; Chirița trage de mână pe Guliță, care trage asemene pe neamț de poala surtucului. Feciorul boieresc și țiganca rămân lângă trăsură.)
(Cortina cade.)

* * *

Urmează Chirița în Iași (4)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !