CHIRIȚA ÎN IAȘI (3)

de Vasile Alexandri.

Urmare la Chirița în Iași (2)

ACTUL I SCENA III Cei dinainte, CHIRIȚA, ARISTIȚA, CALIPSIȚA

CHIRIȚA: Of !... îmi vin istericale grecești!... am alergat pin toate crâșmele, și surugiii... tufă... Of ! cine mi-o zis să mă pornesc eu de la Bârzoieni ?...

ARISTIȚA: Neneacă... nu te tulbura, că iar te-a durea rastul.

CHIRIȚA: Cum să nu mă tulbur, Aristițo dragă... dacă m-o lăsat în mijlocul drumului, cu cățel... cu... Ce-o să facem acum ?...

BONDICI (în parte): O neneacă cu două fete... (Încet, lui Pungescu.) Aține-te, muntene, c-aici-i pe treabă...

PUNGESCU (scoțând repede o pereche de cărți, taie repede un stos): Pă trebuliță ?... hareci !... stos !...

CHIRIȚA (cu deznădăjduire): Și nici un bărbat... nime ca să ne vie într-agiutor... Îmi vine să mă trântesc la pământ, ca jidanii.

BONDICI: Un bărbat !... iată-mă-s... poruncă. (Înaintează spre Chirița.)

CHIRIȚA: Ce-mi văzură urechile și ce-mi auziră ochii !... Slavă ție, Doamne, că iată în sfârșit un creștin !...

PUNGESCU: Doi hristiani, cocoană... că sunt și eu p-acilea.

CHIRIȚA: Foarte vă mulțămesc... dar, mă rog, să mă fericesc cu numele dumilorvoastră...

BONDICI: D-lui, prietenul meu, este spătarul Pungescovici.

PUNGESCU: Și d-un aga Bondicescu, al meu amic...

CHIRIȚA (în parte): Un spătar ș-un agă ! (Încet și repede, fetelor.) Țineți-vă mai drept și zâmbiți nurliu.

BONDICI: Dar, mă rog, cucoană, să ne norocim și noi...

CHIRIȚA: Eu sunt cucoana Chirița a banului Grigori...

BONDICI: Și duducile ?...

CHIRIȚA: Bârzoi...

BONDICI: A ! Bârzoi ?... și duducile ?...

CHIRIȚA: Ot Bârzoieni... (Se închină.)

BONDICI: Am înțeles... dar duducile ?

CHIRIȚA: Copilele mele... Aristița și Calipsița. (Încet, fetelor.) Faceți tali frumos. (Tare.) Le-am adus la Iași, drăguțile, ca să pitreacă câșlegile; și puneți-vă în gând, boierilor, că după ce ne-am necăjit pe drum două zile și două nopți, când s-agiungem la gazdă... ne fug surugiii tocmai la capătul târgului.

BONDICI: Cum se poate ?

CHIRIȚA: Așa, zău... am pățit-o chiar ca cela care s-a înecat la mal.

BONDICI: Ei !... las’ că-oi spune eu asta vărului meu...

CHIRIȚA: D-lui ține poștile ?

BONDICI: Dar.

PUNGESCU (încet, lui Bondici): O tăiași groasă, nene...

BONDICI: Taci, nerodule...

CHIRIȚA: Să-ți spun drept... dar să nu-ți fie cu supărare... vărul d-tale n-are nici un haz cu poștile d-sale... Lehamete și de parale.

BONDICI: Da de câte ori i-am spus-o eu însumi, cucoană dragă... Ce folos însă !... nu înțelege de cuvânt... (Încet, lui Pungescu.) Ce zici de fete, măi ?

PUNGESCU: Au zestre oare ?

BONDICI: Așa-mi miroase... (Cucoanei Chirița.) Cucoană Chiriță, noi amândoi suntem gata la poruncile d-tale și preafericiți de a te putea înlesni la orice-i dori în târgul nostru...

CHIRIȚA: Bunătatea d-voastră...

BONDICI: Ce se potrivește !... Primiți deocamdată brațele noastre, ca să vă ducem la gazdă, și cât pentru trăsură, n-ai nici o grijă... om trimite boii noștri ca s-o aducă.

CHIRIȚA: Bucuros !... (În parte.) Ce cuconași de treabă!... când ar fi și holtei ! (Încet, fetelor.) Dați brațul și mergeți pupuică... tot pe vârful scarpilor...

TOȚI

Haideți împreună

Vesel să pornim,

Și-ntr-o casă bună

Să ne găzduim.

BONDICI (Aristiței, dându-i brațul)

Demuazelă dragă, sunt prea fericit,

Că să-ți dau eu brațul m-am învrednicit !

PUNGESCU (Calipsiței, asemene)

Demuazelă scumpă, în veci n-oi uita

C-astăzi, la brațetă, merg cu dumneata !

CHIRIȚA (în parte)

Unul zice-i agă, celalalt spătar;

De i-aș prinde gineri, i-aș lua în dar.

Unul zice-i agă, celalalt spătar;

De i-aș prinde gineri, aș dă sărindar !

TOȚI

Haideți împreună

Etc. etc. etc.

(Bondici, Pungescu, Aristița și Calipsița ies la brațetă prin dreapta. Chirița-i urmează puțin și se oprește. Neamțul, care a stat tot în fund, începe a cânta din orgă.)
SCENA IV CHIRIȚA, GULIȚĂ și ceilalți

CHIRIȚA (oprindu-se): Da... Guliță ? Kirie eleison !... că era să-mi uit odoru-n trăsură... (Se întoarce și găsește pe Guliță lângă neamț.)

GULIȚĂ: Nu pe aista, monsiu neamțule... cântă pe cellalt... (Bate din picioare cu mânie.) Nu pe aista, pe cellalt.

NEAMȚUL: No ! lasenzi șon geen.

CHIRIȚA: Ce-mi văzură ochii !... O ieșit dimonu din trăsură !... și făr’ de blană !... săracan de mine c-o fi înghețat !... (Aleargă la Guliță.) Ce faci aici, diavoli ?... Nu ți-am spus să nu ieși din contășul băbacăi ?...

GULIȚĂ: Ei, m-am săturat de contăș ca de mere acre.

CHIRIȚA: Auzi !... Ian privește cum i s-o roșit nasu !... parcă-i o sfeclă digerată ! (Îi șterge nasul cu batista.) Doamne ! Doamne ! ce păcat cu niște plozi ! Măi Ioane, adă blana din trăsură... l-o lovi un giunghi și mi-o fi mai mare beleua. (Feciorul aduce o blană din trăsură.)

FECIORUL: Iaca șuba cuconașului...

CHIRIȚA: Și voi... chiori ați fost de l-ați lăsat să iasă dizvălit ?... vină să te-mbrac, păcatule... Ei, vină azi și nu mă supăra.

GULIȚĂ: Nu mă supăra nici mata.

CHIRIȚA: Auzi plodu ?... las’ că ți-oi arăta eu... (Îl îmbracă cu de-a sila.) Șezi binișor... nu crâcni... țâst... să nu-ți aud gura...

GULIȚĂ (zbătându-se): Nu vreau, nu vreau. (Plânge.) Las’ că te-oi spune eu băbacăi...

CHIRIȚA (trăgându-l târâit): Ce face ?... Of ! c-o să mă nebunească dimonu... parcă văd că iar are să m-apuce rastu... Ascultă, Gulița nineacăi: hai că ne-așteaptă țâțacele.

GULIȚĂ (trântindu-se la pământ): Nu-mi pasă mie de țâțace... nu merg.

CHIRIȚA: Ei, vină că-ți cumpăr minavetu cela... știi mata...

GULIȚĂ: Cumperi ?... dacă-i așa... ia-mi-l pe-aista, a lui monsiu neamțu. Vină cu noi, monsiu neamțule...

NEAMȚUL: Gut... gut... ser bevol.

CHIRIȚA (în parte): Las’ să te văd eu acasă, păcatule, c-apoi ți-oi da un minavet de nu l-îi putea duce... Măi Ioane, rămâi aici cu țiganca ca să păziți lucrurile, păn’ ce-or veni boii să râdice trăsura... da doar îți pierde vro cutie... c-apoi sfântu Neculai îi gata. (Pleacă cu Guliță spre dreapta.)

SCENA V

Cei dinainte, văduva AFIN, sărdarul CUCULEȚ

AFIN: Ce minune !... Cucoana Chirița ?

CHIRIȚA: Cucoana Nastasâca !

AFIN: Bine-ai venit.

CHIRIȚA: Bine-am găsit. (Se sărută.)

AFIN: Da ce vânt te-a adus pe la noi, soro dragă ?

CHIRIȚA: Mi-am adus fetele de câșlegi, după obicei. (Încet.). Da d-ta cum te întâlnesc singură... lângă barieră ?...

AFIN: Am ieșit puțin ca să mă primblu afară din târg, că pin târg îi potop... te ferească Dumnezeu !...

CHIRIȚA: Da, bine... pe gios ?... ha ?... Ei, dă... nu te roși, soro dragă... Lumea-i lume, și tinereța... Ce te sastisești ?... între noi...

AFIN: Da nu mă sastisesc, soro, nicidecum... Mă primblu pe jos... pentru că așa-mi place. Am venit cu sărdarul Cuculeț.

CHIRIȚA: Cu sărdarul ? (În parte.) Hm ! mititica...

CUCULEȚ: Sărut mâinile, cucoană Chiriță.

CHIRIȚA: Plecăciune, arhon sărdar. Tot la agie ești ?

CUCULEȚ: Director și supusă slugă.

CHIRIȚA: Și la mai mare.

CUCULEȚ: Amin.

AFIN: Da... unde-s duducile ?

CHIRIȚA: Îra !... ba că chiar !... unde-s ?

AFIN: Ha, ha, ha... pe mine mă-ntrebi ?

CHIRIȚA: Bine zici, săruta-ț-aș ochii... S-o pornit de-aici la brațetă cu doi cavaleri.

AFIN: La brațetă ?... cu doi cavaleri ?

CHIRIȚA: Precum zici, soro: unul, aga Bondicescu, și cellalt, spătarul Pungescovici... doi bujori, surioară, două zarnacadele !

CUCULEȚ (în parte): Bondicescu ? Pungescovici ?... mare poznă !

(Scoate un răvaș și-l citește.)

AFIN: Ei bine, și-ncotro au apucat truspatru ?

CHIRIȚA: Hoisa, pe șoșe...

AFIN: Dar, îi cunoșteai mai de mult ?

CHIRIȚA: Ba, cât hăciu !... Mi-o ieșit în drum să-mi deie agiutor; că nu știi, soro, ce-am pățit ?... m-am troienit !... și să vezi d-ta: Mă pornesc de la Bârzoieni... și încă bărbatu-meu îmi zicea: “Soro dragă, nu te porni... stai...” Când ce să vezi ?...

AFIN: Apoi bine, cucoană Chiriță, se poate să-ți lași copilele pe mâna unor necunoscuți ?... Cine știe ce berbanți ?...

CHIRIȚA: Pușche pe limbă-ți... vai de mine ! că începe a mă umfla grija din tălpi... mă furnică sudori pe spate... Iaca pozna gata !... Nu cumva se zăresc pe șoșe? (Se apropie de culise și caută înăuntru.)

CUCULEȚ (în parte): Sameșul din Focșeni îmi scrie, cu poșta de astăzi, despre un Bondici și un Pungescu: doi coțcari care au dezbrăcat lumea pe-acolo... și mă sfătuiește să-i priveghez de aproape... Oare tocmai ei să fie ?

CHIRIȚA: Nimică ! tufă !... o intrat fetele-n pământ... Vai de mine ! Arhon sărdar, nu mă lăsa... de-a afla bărbatu-meu, zău, am sfeclit-o !... Ioane, aleargă; ba... ba... stai la trăsură... Arhon sărdar... ridică toată agia în picioare... săraca de mine !... așa poznă !... să-mi fure fetele de la ochi !... Hai degrabă cu toții să le căutăm... Biata Aristița !... biata Calipsița ! Sfinte Mina... să știi că-ți dau șăpte paraclisuri...

CHIRIȚA

Degrabă, degrabă,

Cu toți s-alergăm;

Să mergem în grabă

Să le căutăm.

Vai, bietele fete !

Că le-am prăpădit

Și le-am dat pe biete...

De-acum m-am topit !...

(Neamțul începe a suna un valț.)

CHIRIȚA (furioasă, aleargă de împinge pe neamț): Da du-te pârlii, șonțule, cu țârlâitoarea asta. (Lunecă.) Carnacsî! că era să mă prăbușesc !

TOȚI

Degrabă, degrabă etc. etc. etc.

(Toți aleargă în dreapta; Chirița trage de mână pe Guliță, care trage asemene pe neamț de poala surtucului. Feciorul boieresc și țiganca rămân lângă trăsură.) (Cortina cade.)

* * *

Urmează Chirița în Iași (4)