03.12.2016

CHIRIȚA ÎN IAȘI (1)

sau Două fete ș-o neneacă.

de Vasile Alexandri.

Comedie cu cântece, în 3 acte.
chirita-in-iasi-alecsandri

PERSONAJELE
Cucoana CHIRIȚA
GRIGORI BÂRZOI, soțul ei
ARISTIȚA, CALIPSIȚA, fetele lor
PUNGESCU, coțcar bucureștean
BONDICI, coțcar ieșean
GULIȚĂ, copilul Chiriței
Văduva AFIN
LULUȚA, copila ei
Sărdarul CUCULEȚ, director de agie
UN FECIOR BOIERESC
IOANA țiganca
UN SLUJITOR DE BARIERĂ
UN SURUGIU
UN NEAMȚ CU ORGĂ
POFTIȚI LA BAL, SLUGI,
SURUGII, CAI DE POȘTĂ


Reprezentată la Teatrul Național din Iași, în beneficiul artiștilor români, la 1850.
ACTUL I
Teatrul reprezintă ulița Păcurarii plină de omăt; în stânga, în fund, se vede bariera închisă. La ridicarea cortinei se aud chiote și pocnete surugiești. Bariera se ridică și încep a trece în fund vro 16 cai de poștă, care trag o trăsură veche pusă pe tălpi de sanie. Caii intră în culisele din dreapta, dar trăsura rămâne troienită în mijlocul scenei. În coada trăsurii sunt aninate o mulțime de sipete și de cutii, iar pe deasupra lor șade o țigancă învelită într-o cergă strențeroasă; ea ține în mână o cutie cu bonete. Pe capră stă un fecior boieresc, ținând altă cutie. Înăuntru se află cucoana Chirița, Aristița, Calipsița și Guliță Bârzoi. Începe a însera și a ninge.
SCENA I
CHIRIȚA, ARISTIȚA, CALIPSIȚA, GUGULIȚĂ, ȚIGANCA, FECIORUL, SLUJITORUL DE BARIERĂ, UN SURUGIU
SLUJITORUL (alergând după trăsură, zice țigancei din coadă): Cine zici că-i în trăsură ?...
ȚIGANCA: Cucoana Chirița.
SLUJITORUL: Cum ?... Crița ?
ȚIGANCA: Chirița... surdule.
SLUJITORUL: Chirița Surdulea ?... Da cască-ți pliscul mai tare... cioară, și cârâie mai dezghețat... Ce cucoană-i în trăsură ?
ȚIGANCA: Du-te pârlii ! că doar n-am să-ți toc la ureche până mâine.
SLUJITORUL: De !... Baragladină, te-ai pichirisit !
ȚIGANCA: Baragladină ești tu, guleratule !
SLUJITORUL: Ian vezi moachia, că s-o fudulit... (Azvârle în țigancă cu omăt.) Hâși, cârâitoare !
ȚIGANCA: Șezi binișor, blestematule, că te ia dracu.
SLUJITORUL: Hâși, ciocănitoare !...
ȚIGANCA: Bată-te pârdalnicu să te bată !... șezi binișor.
SLUJITORUL: Hâși, duh de baltă...
CHIRIȚA (scoțând capul și primind omătul în obraz): Ce este ? ce-ați pățit... carnacsî ! că era să mă chiorască !... Cine-azvârle cu bulgări ?... (Către țigancă:) Ce te-o apucat, mă rog, coțofano, de cârâi ca cioara-n par ?... Ie sama la lucruri bine, și taci din plisc. (Întorcându-se către fecior.) Și tu, mojicule, ce stai în capră ca un degerat și nu zici surugiilor să meargă ?... Vai, bată-vă crucea, mangosiților, c-o să-mi faceți zile fripte !...
SLUJITORUL (la oblon). Cucoană...
CHIRIȚA: Ce-i ?
SLUJITORUL: Cum îi numele d-tale ?
CHIRIȚA: Cum mi l-o dat nânașu... Lipsești de-acole.
SLUJITORUL: Așa știu și eu... d-apoi vezi, cucoană, că trebuie să te trecem la catastiful barierei.
CHIRIȚA: Să mă treci la catastif pe mine ?... da ce sunt eu, să mă treci la izvod ?... Auzi vorbă !... Măi ! că obraznici mai sunt gulerații iști cu săbiuțe...
Lipsești, mojice !
Lipsești de-aice,
Că-ți sar în păr
Și te bat măr.
Auzi dârzâie ! blăstămăție !
Obrăznicie
Și mojicie !
În catastifuri el să mă scrie;
Să-mi facă mie
Catagrafie,
Parcă aș fi marfă de băcălie,
Brașovenie
Sau lipscănie !
TOȚI
Lipsești, mojice !
Lipsești de-aice,
Că-ți sar în păr
Și te bat măr.
SLUJITORUL (astupându-și urechile): Ho, țară!... că doar n-am urechi de săftian... Cucoană, avem poruncă să nu lăsăm pe nime-n târg, pân-a nu-l întreba de nume.
CHIRIȚA: Ei ! c-or să-mi scoată sufletu!... Du-te de scrie c-o venit în Iași: cucoana Chirița a banului Grigori Bârzoi, de la Bârzoieni, cu Aristița, Calipsița și Guliță, copiii lor.
SLUJITORUL (în parte): Mă !... ce pomelnic (Tare.) Cum ziseși, cucoană ?
CHIRIȚA: Iaca surdu !... (Repede.) Chirița, Aristița, Calipsița și Guliță Bârzoi ot Bârzoieni. (La surugiu.) Mânați, măi, și luați seama la covățele. (În parte.) Aice-n capitală ești tot cu zilele-n mână.
SLUJITORUL (în parte): Crița, Răstița, Lăpșița și Gurluiță Brânzoi !... da... a dracului nume !... parcă se bat babele-n gură... Mă duc să-i torn în catastif. (Merge spre barieră.) Gurluiță, Lăpșița... Crița... (Iese.)
CHIRIȚA (la surugii): Pornit-ați, jărpanilor ?
SURUGIUL (îndemnând caii): Hi, hi, hi, hi, copii... nu mă lăsați... Hi, hi, tătucă... Hi, hi, mânca-v-ar lupii. (Pocnește.) Hi, Iudă... Hi, jupitule. Iaca, mă ! c-or să mă lase-n troian... Hi, hi, da hi... lua-v-ar dalacu... prohodi-v-ar cioarele !...
CHIRIȚA (scoțând capul repede): Tacă-vă gura, bețivilor, că vă aud copilele.
SURUGIUL: Ian lasă-ne, cucoană hăi... nu ne mai necăji, că destul necaz avem noi cu rădvanul ista, ardă-l focu!...
CHIRIȚA: Ba să te ardă pe tine focul... auzi ?... rădvan !... trăsura mea de nuntă, nouă-noușoară !... de abia din vremea bejăniei !... Hai, mânați și nu mai faceți vorbă.
SURUGIUL: Hi, hi... odată, copii, cu toții... Hi ! lăsa-v-ați oasele cioarelor și pelea vameșului... Ha, ho, ha, ho, tbrr... degeaba !... de-acum ne-am troienit...
CHIRIȚA: Ne-am troienit ?... Iaca! na, și alta acum... chiar colac peste pupăză ! (Feciorului.) Ce stai ca un butuc în capră, mangositule... coboară de-agiută la trăsură... Ian vezi-l, mă rog, parcă-i un boieri !... nu-i bun nici de-o treabă...
FECIORUL (leneș): Dacă-i chiar în zadar... nu ne scoate de-aici nici dracu...
CHIRIȚA: Sărmane, sărmane... ți-oi arăta eu acuși pe dracu, somnorosule... dă... dă !...
FECIORUL (scoborându-se): Somnoros, da ! și eu n-am închis ochii de două nopți!
CHIRIȚA (sărind din trăsură): Ian auzi-l că și răspunde !... (Lunecând.) Carnacsî ! că era să-mi rup șălele (Împingând feciorul.) Ia, colo... colo la răzor, tontule... pune umăru de-mpinge, că ești coșcoge... (La surugiu.) Hai, măi, opintiți vârtos.
SURUGIUL: Hi, hi, zvânta-v-ar vântu și v-aș vinde păstrama !
CHIRIȚA: Tacă-vă gura, blăstămaților ! că vă aud copilele ! (La fete.) Astupați-vă urechile ! (În parte.) Îi un păcat cu niște ghiorlani. (La țigancă.) Da tu, cheramo, ce stai acolo parcă clocești ouă... dă-te gios să se mai ușureze trăsura.
ȚIGANCA: Cuconiță, nu mă pot scoborî făr’ de scară.
CHIRIȚA: Scară ?... ți-oi da eu la scară, coțofană... deschide-ți aripile și sai la pământ... da doar mi-i strica cutia... c-atâta-ți trebuie.
ȚIGANCA (sărind): Valeu !... că mi-am scrântit piciorul ! valeu !
(Sărind, scapă cutia, care se strică.)
CHIRIȚA: Tronc ! parcă-nadins i-am zis să mi-o strice !... Of ! săracan de mine ! că-mi vine să țip și să ieu câmpii !... Mult oi să mai stau în drum ? (Aleargă la oblon și lunecă.) Carnacsî ! că mi-o plesnit șireturile de la rochie !... Aristițo, Calipsițo, dați-vă gios și voi, doar ne-om distroieni mai degrabă... ia așa... frumos... încet, să nu lunecați.
(Aristița și Calipsița se cobor, Guliță vrea și el să iasă, dar Chirița îl oprește.)
GULIȚĂ (cepeleag și alintat): Să mă cobor și eu cu țâțacele ?
CHIRIȚA: Ba nu, Gulița mamei... nu, drăguță; mata șezi în trăsură ca să nu răcești.
GUGULIȚĂ: E !... neneacă, vreau să mă cobor... na...
CHIRIȚA: Ba nu, suflete... dacă mă iubești... șezi mătăluță locului, puiule, și te învălește cu contășu băbacăi.
GULIȚĂ: Ei, m-am săturat de contăș; vreau să mă dau pe gheață...
CHIRIȚA: Ba... să nu faci poznă, Gulița neneacăi, c-apoi s-a mânia neneaca și nu ți-a mai cumpăra minavet... știi mata... minavetu care ți l-am făgăduit...
GUGULIȚĂ: Așa ! de trei ani de când mă porți cu făgăduința...
CHIRIȚA (sărutându-l): Gulița mamei !... că nostim ești... nu fi de diochi... (Închide oblonul și zice surugiilor:) Hai, flăcăi, de-acum, că vă făgăduiesc bacșiș bun... câte un fifirig de om... (Căutând în culise.) Iaca poznă ! da unde-s surugiii ?
FECIORUL: Or fi fugit !... cine știe ?... la vro crâșmă poate... (În parte.) Hei, că nu-s și eu cu dânșii !
CHIRIȚA: O fugit și m-o lăsat lată în mijlocul drumului !... bre ! c-o să mă lovească ceva ! (Furioasă.) Ei, apoi să nu te-apuce șăptezeci de năbădăici ?... Kirie eleison ! (Vine iute în fața publicului.) Mă rog, cine ține poștele ?... cine-i otcupcicul ghipcanilor ?... să deie ochi cu mine, dacă-l ține curăua... să-i zic două vorbe... da vorbe !... să le pomenească cât o trăi... știi ?... cole... engolpion de anul nou 1844.
      I
Ian să-ți spun, otcupcic dragă,
Vel otcupcic de ghipcani !
Toți motanii, fără șagă,
Nu-ți plătesc nici chiar doi bani !
Of ! mări frate,
De ai păcate
Cu cai de poștă să te pornești;
De multă ciudă,
De multă trudă,
Te simți, cu poșta, că-mbătrânești!
Ba nu-s propele,
Nici căpițele;
Ba ștreangu-i putred de ars în foc !
Hi, pliosca, trosca,
Hi, trosca, pliosca !...
Sluga-n pricină... ești tot pe loc !

II
Drept să-ți spun, otcupcic dragă,
Vel otcupcic de ghipcani !
Toți motanii, fără șagă,
Nu-ți plătesc nici chiar doi bani !
Căci dacă pleacă,
Colbul te-neacă;
Glodu-ți lipește benghiuri pe nas;
Biciul pocnește
De te-asurzește,
Și caii poștei alerg... la pas !
Ba stau la dealuri;
Te dau de maluri;
Îți sfarmă trupul de nu mai poți !
Și de nu-ți pasă,
Ajungi acasă
C-un ochi, c-o mână, și cu trei roți !

CHIRIȚA (alergând în fund): Poftim poște !... dacă nu merg caii, fug surugiii !... Da unde s-o înfundat blăstămații ? (Intră în culisa din dreapta, din fund.) Vai ! că buni-s de spânzurat în iarmaroc !... Auzi !... carnacsî, că lunecușu-i !... Valeu !... (Se aude căzând pe gheață.)
ARISTIȚA, CALIPSIȚA: Vai de mine ! a căzut neneaca pe gheață !...   
(Aleargă amândouă după Chirița și se aud picând și țipând în culise: “Valeu !... Valeu !...”)
FECIORUL (căutând în dreapta): Haita... buf... na, c-o căzut și duducile... Ha, ha, ha... una peste alta...
(În vremea aceasta Guliță se coboară furiș din trăsură și începe a se da pe gheață.)
GUGULIȚĂ: Uța... a... a... Bine-i de dat de-a săniușul... Uța... a... a... Neneaca s-a dus... bine-mi pare !
ȚIGANCA (ghemuită în cergă lângă coada trăsurii): Da astâmpără-te, cuconașule, că-i cădea jos și ți-i sparge capu.
GUGULIȚĂ: Taci, coțofană... nu cârâi.
ȚIGANCA: Haide, hai, că te-a vedea ea cucoana acuși.
GUGULIȚĂ: Taci, îți zic, c-apoi știi... (Către fecior.) Măi, fecior boieresc, vin’ de te dă pe gheață cu mine.
FECIORUL: Ce să fac ?... că doar n-am zece capete de stricat...
GUGULIȚĂ (mânios): D-apoi dacă-ți poruncesc eu ?... nu vrei ?... Ei las’ măi bade, că te-oi drege eu.
FECIORUL (în parte): Ba-i drege tu pe cine-ai mai dres, sfrijitule.
GUGULIȚĂ: Uța... a... las’ că te-oi spune eu și bunicăi, și mătușicăi, și băbacăi, și neneacăi... Uța... a... (Se aude dincolo de barieră un sunet de zurgălăi și un glas de jidov strigând: “Vio, vio.”)

* * *

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !