02.07.2016

O noapte furtunoasă (6)

de Ion Luca Caragiale. 

Urmare la O noapte furtunoasă (5).

SCENA III

VETA singură, apoi DUMITRACHE și IPINGESCU

VETA: A scăpat sărmanul... Ce comedie ! Doamne sfinte ! Dacă-l prindea Chiriac, îl omora. Vezi dumneata cine mi-a fost soră-mea Zița ! D-aia se ținea dumneaei de capul meu să tot batem grădinile; era amorezată. Și eu, proastă, să nu știu nimic, și să-mi fac zile amare cu Chiriac din pricina lui musiu ăsta... Bine că a scăpat, vai de el; acum trebuie să-i sfârâie călcâiele pe maidanul lui Bursuc. (coboară la masă și se face că lucrează. Ușa din fund se deschide de perete și intră furioși jupân Dumitrache și Ipingescu cu săbiile scoase.)

JUPÂN DUMITRACHE (înaintează strajnic): Cocoană ! Cine a fost acum aici ? (Ipingescu caută cu ochii în toate părțile, se uită pe sub pat, pe sub masă, peste tot.)
VETA: Cine să fie ?
JUPÂN DUMITRACHE (fierbând): Cine să fie ?... Știu eu cine să fie ? Dacă aș ști, nu te-aș întreba.
IPINGESCU: Rezon ! (caută mereu.)
VETA: Ei ! Știi că ești nu știu cum ! Ce vii așa turbat ? Uite, cu sabia scoasă, ca la bătălie.
JUPÂN DUMITRACHE: Nu râde, cocoană, după ce că paț un afront tocmai la ce-am ținut eu, nu râde; du-te dincolo, cocoană !... De ce nu te-ai culcat pân-acum ?
VETA: Zău, că nu ești în toată firea ! Auzi că de ce nu m-am culcat; pentru că nu mi-a fost somn. Ce ! Vrei să mă culc și să-mi las lucru ? Mâine e sărbătoare, trebuie să mă gătesc să merg la biserică.
IPINGESCU: Rezon !
JUPÂN DUMITRACHE: Cocoană, du-te dincolo, aci avem treabă; du-te curând. (umblă agitat, strigând.) Spiridoane ! Spiridoane ! Chiriac ! Spiridoane ! Chiriac ! (către Veta.) Rău ai făcut, cocoană !
VETA: Ce rău ? Ce visezi ? Ce-am făcut ?
JUPÂN DUMITRACHE: Știi dumneata bine ! Dumneata să tragi păcatul de ce s-o întâmpla (sinistru), că are să se întâmple lucru mare, cocoană, măcar să știu de bine că merg la cremenal !
VETA: Ești nebun ! (aparte.) Acu nu mai mi-e frică.
JUPÂN DUMITRACHE (strajnic la culme): Du-te, cocoană, și nu râde.
VETA: Iaca, mă duc. (iese râzând în stânga planul întâi.)
SCENA IV
JUPÂN DUMITRACHE, NAE IPINGESCU, apoi SPIRIDON
JUPÂN DUMITRACHE: Știi (se îneacă de emoție), mă stăpânesc, adică-i vorbesc cu perdea, nu voi să-i isplic lucru formal, ca să n-o rușinez.
IPINGESCU:Rezon !
JUPÂN DUMITRACHE: Știi cum e dânsa...
IPINGESCU: Coana Veta ? Rușinoasă,... mie-mi spui ?
JUPÂN DUMITRACHE (plimbându-se agitat): Adică chiar în casa mea să nu pot eu pune mâna pe bagabontul ? Că n-a avut pe unde ieși; altă scară nu mai are casa. (strigă.) Spiridoane ! Chiriac ! Chiriac ! Spiridoane !
SPIRIDON (vine din dreapta, cu părul vâlvoi, sculat zăpăcit din somn): Ce-i porunca, jupâne ?
JUPÂN DUMITRACHE: Porunca ? Vino să-ți dau poruncă. (îl ia de păr.)
IPINGESCU: Hahahaha ! Dă-l, dă-l cățeaua !
JUPÂN DUMITRACHE: Apoi parcă ne-a fost vorba, musiu Spiridoane băiete, să nu te mai găsesc dormind când mă-ntorc acasă ! Na poruncă ! Na poruncă ! Mai na poruncă ! Să-ți mai treacă de piroteală !
SPIRIDON (plângând): Auliu, jupâne, auliu ! Ce ți-am făcut eu, jupâne, dacă am dormit ?
IPINGESCU (strajnic cătră Spiridon): Pentru ce nu ești prezent la apelul nominal ?...
SPIRIDON: Auliu ! (se jelește.)
JUPÂN DUMITRACHE: Taci ! Unde-i Chiriac ?
SPIRIDON (fugind într-un colț): Nu știu...
JUPÂN DUMITRACHE (se repede la el; Spiridon fuge): Da' să mănânci și să dormi știi ?
SPIRIDON: Doarme în odaia dumnealui, jupâne.
JUPÂN DUMITRACHE: Doarme ? Toți dormiți, dormire-ați somnul ăl lung ! Pâinea știți să mi-o mâncați. Cheamă pe Chiriac degrabă... mergi !
IPINGESCU (cătră Spiridon, bătându-i din picior): Urgent ! (Spiridon iese degrab' în stânga.)
JUPÂN DUMITRACHE: Chiriac ! Chiriac !... Eu arz în foc și toți trag la aghioase ! Eu arz de onoarea mea de familist și lor de somn le arde... Chiriac !
SCENA V
ACEIAȘI - CHIRIAC, apoi SPIRIDON
CHIRIAC (Ștergându-se la ochi, în costum de noapte, vine moale de somn, din stânga): Ce-i jupâne ? Ce s-a aprins ? Arde ? Unde arde ?
JUPÂN DUMITRACHE (luându-l de mână și aducându-l în fața scenii): Chiriac ! (scurt.) M-am nenorocit !
CHIRIAC: Pentru ce ?
JUPÂN DUMITRACHE: S-a dus ambițul !
CHIRIAC: Cum ?
JUPÂN DUMITRACHE: Tocmai la ce am ținut...
CHIRIAC: Ce ?
JUPÂN DUMITRACHE: Mi s-a necinstit onoarea de familist !
CHIRIAC: Aș ! nu se poate; ți s-a părut !
JUPÂN DUMITRACHE: Am văzut cu ochii.
CHIRIAC: Aș ! Așa m-ai speriat și alaltăieri seara; așa ți se năzare dumitale.
JUPÂN DUMITRACHE: Chiriac, întreabă și pe nenea Nae !
IPINGESCU (grav): Aprob pozitiv.
CHIRIAC (dezmeticit): Cum ? Când ? Unde ? Cine ?
JUPÂN DUMITRACHE: Bagabontul !
CHIRIAC: Ei ?
JUPÂN DUMITRACHE: Mațe-fripte, Chiriac puiule, l-am văzut din uliță pe fereastră aici în casă... cu ochelarii pe nas, cu giubenu-n cap.
IPINGESCU: Idem.
(Spiridon intră din dreapta.)
CHIRIAC: Aici în casă ? Nu mă băga-n păcate, jupâne !
SPIRIDON (aparte): Cu ochelari ? Cu giuben ? E persoana cocoanii Ziții. (iese pe furiș prin fund.)
JUPÂN DUMITRACHE: L-am văzut cu ochii mei, și nu se poate să fi ieșit d-aici, că n-avea pe unde ! Pe scară m-am suit eu cu nenea Nae, trebuia să dau piept în piept cu el. Trebuie să fie aici în casă ascuns. Trebuie să-l găsim. (iese în dreapta.)
CHIRIAC (bătându-se-n piept): Las' pe mine, jupâne.
IPINGESCU (care se află la fereastra din stânga): Să am pardon: fereastra asta dă pe schele, schelele merg până-n capătul binalii.
(Jupân Dumitrache reintră și iese căutând în stânga.)
CHIRIAC: Da.
IPINGESCU: Ei ! Acolo nu-i scară ? Dacă o fi ieșit pe aici pe fereastră, s-a dus, a scăpat pe maidanul lui Bursuc.
CHIRIAC: Nu se poate să fi găsit scara. Schelele se-nfundă în podul grajdului; podul nu-i podit până acuma, e gratie numa, și scara este în partea ailaltă, în dosul binalii.
JUPÂN DUMITRACHE (reintră în stânga desperat): Mi s-a dus ambițul, nu mai voi să știu de nimic ! Mi s-a necinstit onoarea de familist, acum nu mai îmi pasă măcar să intru și-n cremenal ! (căutând cu ochii, găsește bastonul lui Rică uitat pe scânduri lângă scaunul unde acesta a căzut în genunchi la intrare. Chiriac și Ipingescu caută și ei în toate părțile.) Chiriac ! Chiriac ! puiule, uite ! (arată bastonul.) Mai zi că mi s-a părut.
SCENA VI

ACEIAȘI - VETA (din stânga)

VETA: Ce e, frate, ce e ?

CHIRIAC (cu putere cătră ea): Nu scapă el, cocoană, nici mort din gheara mea !
JUPÂN DUMITRACHE (asemenea): Da, cocoană, nici mort.
IPINGESCU (asemenea): A ! Rezon !
CHIRIAC: 'Aide, jupâne, 'aide, nene Nae ! (vrea să se repează peste fereastră cu pușca-n mână.)
VETA (aleargă și se pune în dreptul ferestrii): Sunteți nebuni ? Vreți să se rupă schelele cu voi ? Chiriac, nu știi că schelele sunt părăsite de trei săptămâni ? Vrei să te prăpădești ?
CHIRIAC: Lasă-ne cocoană ! (vrea s-o dea în lături, ea nu se lasă.)
JUPÂN DUMITRACHE (asemenea): Lasă-ne cocoană !
IPINGESCU (asemenea): Pardon !
VETA (lui Chiriac): Iar te iei după vreo bănuială de-a dumnealui, iar ? Ai uitat ce...
JUPÂN DUMITRACHE: Da, bănuială... cu ochilari la nas și cu giobenu-n cap !
CHIRIAC (se luptă cu Veta): Lasă-mă, cocoană ! (scapă din mâinile ei și iese pe fereastră.)
VETA (șovăie și cade pe scaun): Chiriac !
JUPÂN DUMITRACHE: Înainte, Chiriac ! Înainte, nene Nae ! (iese pe fereastră, Nae Ipingescu îl urmează.)
VETA (sculându-se șovăind, scoate capul pe fereastră): Chiriac ! Chiriac ! Binișor ! Să nu cazi !

Urmează O noapte furtunoasă (7)!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !