Chirița în provinție (9)

de Vasile Alecsandri

Urmare la Chirița în provinție (8)

SCENA XV

Cei dinainte, MUSAFIRII
(Arie din “Hârca”: “Tanana”)

MUSAFIRII

Plecăciune cucuiete!

Iată-ne că am sosit.

Hai la masă, căci de sete

Și de foame am murit.

CHIRIȚA

Mă închin și sunt voioasă

C-ați venit cu toți la masă,

Și sperez că bucuros

Îți mânca și-ți bea vârtos.

MUSAFIRII

Plecăciune cucuiete !

Iată-ne că am sosit.

Hai la masă, căci de sete

Și de foame am murit.

CHIRIȚA: Cred, boieri d-voastră, că vi s-or fi cam lungit urechile de foame, pentru că pe aici obicinuiți a mânca pe la amiază... dar noi metahirisim evropienește... pe la 5; nu vă fie cu supărare... Peste o jumătate de ceas or da bucatele pe masă... Vă rog să îngăduiți.

MUSAFIRII: Sărut mâinile.

CHIRIȚA: Astăzi vreu să-mi ieu ziua bună de la d-voastră... fiindcă mă duc la Paris.

MUSAFIRII: La Paris ?

CHIRIȚA: Dar... și nădăjduiesc că îți chili vârtos în sănătatea isprăvnicesei d-voastre.

MUSAFIRII: N-ai nici o îndoială, cucoană.

CHIRIȚA: Însă pân’ la masă... dacă poftiți câte un păhăruț de rachiu ?... Ioane... adă rachiu.

(Ion intră cu o tablă plină de păhăruțe de rachiu și se duce de dă întâi cucoanei Chiriței și pe urmă pe la musafiri.)

CHIRIȚA (bând): Să trăiți... întru mulți ani... și să ne vedem sănătoși!... Bun rachiu... îi pe cursă... ca la Ieși... Poftim, boieri. Ioane !... dă la d-lui... dă la d-lui... dă și la d-lui... (Arată un musafir mai rușinos.)

(Ion, după ce dă rachiul, iese.)

CHIRIȚA: Ș-așa cum vă spuneam, boieri d-voastră... peste vro trii zile vă las cu lacrimile pe obraz... aștept numai pașaportul.

SCENA XVI

Cei dinainte, ȘARL (cu pasportul în mână, dă busta în salon)

ȘARL: Pasport ?... Voilà.

TOȚI: Monsiu Șarlă ?

ȘARL: Present !

(Air du “Royal tambour”)

Me voici... am sosit

Moulu, bauilaut de rage

Pour câte-am pătimit,

Am pătimit dans ce voyage.

En un caroutze affreux.

On m’a conduit hurduz-burduz.

Les surugi riaient entre eux,

Disant: Draco franțuz!

(Închinându-se la Chirița)

Mais pour vous, cocona,

On irait en enfer...

CHIRIȚA (făcând tali)

Ah ! vous êtes juvaer.

ȘARL (în parte, făcând semnul gamenilor din Paris)

Tiens ! v’là pour toi... voilà !

Quel bonheur ! am sosit

Enfin dans ce village...

Ma câte-am pătimit... etc.

ȘARL: Madame, am împlinit comision d-tale... Am scos pasport.

CHIRIȚA (cu bucurie): Unde-i ?

ȘARL: Voilà.

CHIRIȚA: Dă-mi-l degrabă...

ȘARL: Pardon... trebui un farfuri... să-l prezentez pe farfuri... à la mode.

CHIRIȚA: Bine zici... Ioane !

ȘARL: Non strigat... Am găsit farfuri... Monsieur, barbat d-tale, port un duzen la surtuc. (Se apropie de Bârzoi și-i taie un bumb de la surtuc.) Vous permettez ?

BÂRZOI: Ce faci, neamțule ?

ȘARL: Non faci atention... Am trebuinț un farfuri... et voilà ! (Arată bumbul și pe urmă pune pasportul pe dânsul ca pe un talger de-l prezentează Chiriței.)

MUSAFIRII: Ha, ha, ha, ha... a dracului franțuz !

ȘARL (în parte): Voilà une mode commode... On porte toute une vaisselle sur soi... (Tare.) Madame la baronne de Chirița...

CHIRIȚA: Merci, monsiu Șarlă... când ai ști ce mulțumire mi-ai făcut... Vous m’avez frotté le coeur avec du miel.

ȘARL: Quoi ?...

CHIRIȚA: Oui... avec du miel... m-ai uns la inimă cu miere... Nous disons comme ça...

ȘARL: En moldave... suffit. (În parte.) Jolie langue !

CHIRIȚA (deschizând pasportul): Ascultați, boieri d-voastră... (Citește.) “D-neei baroana Chirița Bârzoi, care merge peste graniță în staturile Evropei...”

TOȚI: Baroană !

BÂRZOI: Baroană !... tu... baroană ?...

CHIRIȚA: De ce nu ?... dacă-i moda.

GULIȚĂ: Neneacă... da eu nu-s baron ?

CHIRIȚA: Ba și tu ești, Guliță... ești baronaș.

GULIȚĂ: Vra să zică și băbaca îi baronoi ?

BÂRZOI: Ba... mă ferească Dumnezeu !

CHIRIȚA: Da ian mai spune-ne ceva de la Ieși, monsiu Șarlă ?... Ce mai fac ieșenii ?

ȘARL: Toți ieșenii s-au făcut bulangeri... chitari.

TOȚI: Pitari ?

ȘARL: Parbleu!... Plămădesc glodul iarna, ca să-l înghită vara.

CHIRIȚA: Bine zici... îmi aduc aminte când am fost acolo cu Aristița și Calipsița... era să mă înec !

ȘARL (în parte): Ah bah ! un tonneau... ça flotte toujours.

CHIRIȚA: Da despre teatru ce știi ?

ȘARL: Est opera italian... am văzut Robert le diable !

CHIRIȚA: Nu mă nebuni... și cum o fost ?

ȘARL: Formos... tare formos.

CHIRIȚA: Ei... parastuiește și nouă piesa aceea... c-am auzit că-i cu o mulțime de drăcii.

ȘARL: Dacă poroncesc madame cocona... bucuros.

(Toți se așează pe canapea și pe jilțuri. Șarl, în mijlocul lor, cântă cântecelul: “Titi à la représentation de Robert le diable”.)

TOȚI (sculându-se): Mare minune ! Nemții ceia îs cu dracu, zău !

SCENA XVII

Cei dinainte, ION și, pe urmă, LEONAȘ (în toaletă femeiască)

ION: Cucoane... cucoane... a venit o madamă de la Ieși... și cere să intre aici.

BÂRZOI: Cine-i ?

ION: Cică-i actoriță.

TOȚI: O actoriță ?

LEONAȘ (intrând repede): Plecăciune, boieri... Mă rog de iertare că dau busna-n casă, nitam, nisam... dar, având treabă cu părintele ispravnic, am luat îndrăzneală... Care-i părintele ?...

BÂRZOI: Supusă sluga d-tale, madamo.

LEONAȘ: D-ta să fii sănătos.

BÂRZOI: Sărut mâinile.

CHIRIȚA (în parte): Mare minune ! cum seamănă cu Leonaș !

LEONAȘ: Pune-ți în gând, părinte ispravnice, că am un frate, care, de câteva zile s-a făcut nevăzut de la Iași... și pe cât am aflat de ici, de cole... am prepus că-i ascuns aici în târg... și că-i amorezat de o duducă care-i zic Luluța.

LULUȚA (în parte): De mine ?

CHIRIȚA: Luluța ?... și cum îl cheamă pe fratele d-tale, cheramo ?

LEONAȘ: Leonaș... de nu ți-a fi cu bănat, cucoană.

CHIRIȚA: Nici cât pe-o măsă... să ierți... Și d-ta zici că ești actoriță ?

LEONAȘ (făcând compliment femeiesc): La Teatru Național... să ierți.

CHIRIȚA: Să fii d-ta sănătoasă... dar cât pentru fratele d-tale... cine-a fi acela... nu avem cinste...

LEONAȘ: Bunătatea d-tale... dar, mă rog... pe duduca Luluța nu știți unde-aș putea-o găsi ?

CHIRIȚA: Nu departe... Dacă vrei s-o vezi ? iat-o... O logodim astăzi cu Guliță, fiul meu...

LEONAȘ: Să-ți trăiască.

CHIRIȚA (cu dispreț): Plecăciune.

LEONAȘ (care în toată vremea asta a întors spatele Luluței): A !... dumneei îi duduca Luluța ? Tare-i frumușică ! Dă-mi voie, dragă, să te sărut și să te fericesc de odorul ce-ai să capeți. (Sărută pe Luluța și-i zice încet.) Eu sunt, Luluțo, eu, Leonaș... oprește logodna.

LULUȚA (țipând): A !...

TOȚI: Ce-i ?

LULUȚA (făcându-se nebună): Vai de mine ! se învârtește casa cu mine. Toate le văd pe dos... Iaca mătușica se dă de-a tumba... ha, ha, ha, ha...

CHIRIȚA: Kirie eleison !... că iar i-a venit nebunia... și tocmai în ceasul aista !... Luluțo...

LULUȚA: Fugiți... fugiți... dați-mi pace... că-mi vine-a mușca... Unde-i Guliță să-l zgâriu ?... unde-i să-l mușc ?

GULIȚĂ (ascunzându-se după tată-său): Nu mă lăsa, băbacă, că mă mănâncă.

LULUȚA: Ha, ha, ha, ha... Am să mă mărit cu iubitul meu, pe care-l iubesc din copilărie... Iată-mă-s la nuntă... orhestrul începe valțul, valțul !... Unde-i mirele să joc cu el ?

Valsul

LULUȚA (vălsuind singură)

Tra, la, la, la, la,

Tra, la, la, la, la,

Astăzi chiar mă mărit,

Mă mărit, mă mărit !

Tra, la, la, la, la,

Tra, la, la, la, la,

Chiar astăzi mă mărit

Cu al meu iubit.

(Se oprește din joc, plângând.)

Ah, ah, ah, ah, ah, ah !

Dragul meu nu mă vra...

CORUL

Sărmana, vai de ea ! (bis)

LULUȚA (râzând)

Ha, ha, ha, ha, ha, ha!

Ba mă vrea, ba mă vrea.

CORUL

Sărmana ! vai de ea !

Vai de ea !

(Împreună.)

LULUȚA (jucând)

Tra, la, la, la, la,

Tra, la, la, la, la,

Astăzi chiar mă mărit,

Mă mărit, mă mărit...

Tra, la, la, la, la,

Tra, la, la, la, la,

Chiar astăzi mă mărit

Cu al meu iubit.

CORUL

Sărmana fată !

Priviți-o, iată,

Iată c-a-nebunit,

Nebunit, nebunit !

Sărmana fată,

Mai bine-ndată,

Îndată-ar fi murit,

Ar fi murit !

(Luluța se aruncă în brațele lui Leonaș.)

LULUȚA: A !... iaca logodnicul meu... iată-l, iată-l !

CHIRIȚA: Cine ?... Madama ?... logodnic !... (Către musafiri.) S-o pierdut de istov !

LULUȚA (țipând): Aista-i, aista-i... vreau să mă măritați cu dânsul... că de nu... nebunesc...

CHIRIȚA: Să te mărităm cu madama ?... altă belea acu !...

ȘARL: No... faceți caprisu Luluței... non trebuie contrarier un malade.

CHIRIȚA: Bine zici, monsiu Șarlă... Ei... fie, Luluță dragă... dacă ți-i drag dumnealui ?... ie-ți-l... Noi ți-l dăm. (Către Leonaș.) Mă iartă, madamă, că te supăr...

LEONAȘ: Da unde, cucoană !... dimpotrivă...

LULUȚA: Dacă mi-l dați... logodiți-mă acu îndată cu el.

CHIRIȚA: Fie ș-acu, numai nu te tulbura... (Către Leonaș.) Madamă... facem abuz de bunătatea d-tale... dar apoi vezi în ce stare-i biata copilă... Fii bună, te rog, și primește a te logodi cu dânsa... ne-i îndatori peste măsură.

LEONAȘ: Cu mare bucurie... Cea mai mare dorință a mea este ca să vă îndatoresc... poftim inelul meu.

CHIRIȚA: Foarte mulțămesc... Luluțo, iaca inelul d-sale... dă-i acum pe-al tău... și să vă fie logodna într-un ceas bun... amin !

(Leonaș și Luluța schimbă inelele.)

LULUȚA (veselă): M-am logodit... m-am logodit ! De-acum ziceți să cânte muzica... să-nceapă balul... la bal... la bal...

CHIRIȚA: Bal înaintea mesei ?

ȘARL (încet Chiriței): Ne la contrariez donc pas... puisqu’elle est folle. (Tare.) En avant la contredanse.

CHIRIȚA (căutând cu dragoste la Șarl): Fie, monsiu Șarlă... Vous serez mon cavaler ?

ȘARL (în parte): Crac.

CHIRIȚA: Hai, boieri... să vă văd...

(Orhestrul cântă contredansul. Chirița joacă cu Șarl, în față cu Guliță, care joacă cu Luluța. Leonaș slujește de damă lui Bârzoi și joc amândoi vis-à-vis cu doi musafiri. Musafirii mai în fund.)

TOȚI (jucând)

Ah, ce plăcere de-a juca

Și de griji a scutura.

CHIRIȚA

Ah! monsiu Șarlă... te rog, îmi spune

Dacă joc frumos cancan ?

ȘARL

Ah ! que des graces ! Joci de minune

(în parte) Elle danse comme un ours blanc.

TOȚI

Ah ! ce plăcere de-a juca

Și de griji a se scutura.

CHIRIȚA: Destul, c-am obosit !

LEONAȘ (strângând pe Luluța în brațe): Ah ! dragă Luluță... de acum ești a mea și nimic nu ne mai poate despărți...

CHIRIȚA (către musafiri): Vezi, dacă-i actriță... cât de bine-și gioacă rolul.

LEONAȘ: De-acum festa-i jucată; pot să m-arăt fără grijă.

CHIRIȚA: Festa ?... ce vra să zică asta ?

LEONAȘ (scoțându-și capela): Mă cunoști, Chirițoaie, cine sunt eu ?

CHIRIȚA, BÂRZOI, GULIȚĂ: Leonaș !

LEONAȘ: Eu !... v-am jucat-o bună ?

CHIRIȚA (căzând pe un scaun): Ah ! ne-o jucat-o, Pepelea !

BÂRZOI: Ian stăi, moțpane... dacă-i pe feste ?... apoi să ți-o joc eu mai sărată și mai chipărată... doar am puterea-n mână... doar îs ispravnic !...

LEONAȘ: Ba te șterge pe guriță, boierule... Iaca demisionul d-tale.

(Îi dă un pachet.)

BÂRZOI: Demisionul ?

LEONAȘ: Așa... mai dinioare am primit un plic de la directorul Departamentului, care mi-i prieten, și înăuntru am găsit demisionul d-tale.

BÂRZOI: Da să n-am parte de Chirița dac-am gândit vrodată să-mi dau demision. (Citește:) “Demisionul ce ai dat din postul de ispravnic se primește... și se poruncește d-tale ca să încredințezi trebile ținutului d-sale d-lui Leonaș, noul diregător.” Am sfeclit-o ! (Cade pe un scaun de altă parte.) Da bine... pentru ce ?... care-i pricina ?

LEONAȘ (încet): Curcanul cel bătrân ți-a jucat festa... Ce să faci ?... s-a trecut vremea curcanilor !... Iar cât pentru logodna mea cu Luluța, de nu-i încuviința-o acu îndată... spun lui Piciu bricicarul să deie jalbă că i-ai luat o carboavă chiar de haram.

BÂRZOI: Încuviințez... încuviințez, numai taci.

CHIRIȚA (pe gânduri): Să-mi treacă pintre degete bunătate de zestre ?... nu se poate... (tare) nu se poate !

LEONAȘ (încet, Chiriței): Ba se poate, căci almintire... l-oi ruga pe prietenul meu, pe ofițerul cel de azi-dimineață, să arate portretul d-tale lui Bârzoi... Se poate acum ?...

CHIRIȚA (plecând capul): Se poate !

LEONAȘ: Care vra să zică... toate s-o pus la cale... Acum, boieri d-voastră, fiindcă un ispravnic trebuie să fie un om așezat... vă poftesc la nunta mea cu duduca Luluța. Dumneei cucoana Chirița și cuconul Grigori, preaiubitul ei soț, s-au primit a ne fi nuni mari... așa este ?

BÂRZOI, CHIRIȚA (zâmbind mânzește): Cum nu ?... cu mare bucurie.

LEONAȘ: Cât pentru monsiu Guliță, dacă tot voiește duel ?

GULIȚĂ: Bai !

ȘARL: Comment ! tu refuses, malheureux !

GULIȚĂ (cu nerăbdare): Qu’est ce que vous voulez ?... Omorision ?

ȘARL: Fricosion... va ! (În parte.) Quel petit crétin !

ION (intrând): Cucoană... să deie bucate ?

CHIRIȚA: Strigă să deie.

ION (la ușa din fund, strigă chiuind): Mă Postolachi... mă !... dă bucate la masă... mă !

CHIRIȚA: Carnacsî, că ne-ai asurzit ! Boieri d-voastră... poftim... dle Leonaș, ce-a fost s-a trecut... nădăjduiesc că nu ne-i refuza de-a ședea cu logodnica d-tale la masă.

LEONAȘ: Dimpotrivă, cucoană dragă, (încet) și drept dovadă că sunt prietenul d-tale, poftim portretul.

CHIRIȚA (încet, luând portretul): Să-ți spun drept... mare comedian ai mai fost !

LEONAȘ: Apoi... nu știi că lumea-i un teatru plin de comedieni ?

CHIRIȚA: Bine zici... blagoslovită să-ți fie vorba !... tocmai asta era s-o spun și eu d-lor-sale... (Arată publicul și înaintează spre el.)

Credeți-mi mie; cei mulți în lume,

Fie din Londra sau din Focșeni,

Fie cu stare, cu rang, cu nume,

Joc ades roluri de comedieni.

Cela ce strigă că țara piere

Pân’ ce apucă vreun ciolan

Și, cât îl roade, stă în tăcere...

Cine nu-l știe că-i comedian ?

GULIȚĂ

Cel care vecinic se tot fălește...

Că-i de neam nobil cât un sultan...

Și-n fapta-i neamul și-l necinstește...

Îi prost sărmanul ! prost comedian !...

ȘARL

Celui qui tourne cum bate vântul,

Fiind azi jidov, mâini moldovan...

Est un... non trouve au juste cuvântul;

Une girouette... un comedian.

LULUȚA

Cela ce caut-o zestre mare,

Deși el poate nu face-un ban,

Și zice fetei că-i dragă tare...

Are iubire de comedian.

LEONAȘ

Cel care jacaș fiind de moarte

A luat pielea de pe sărman...

De-l vezi deodată blând, smerit foarte...

Să fugi de dânsul că-i comedian.

CHIRIȚA

Astfel e lumea... o comedie !

Iar noi, artiștii care-o jucăm,

N-avem dorință alta mai vie

Decât aplauzi să merităm.

TOȚI

Astfel e lumea... o comedie !

Etc., etc., etc.

(La sfârșitul cupletelor ușile din fund se deschid și toți se pornesc spre masa care se vede dincolo de ușă.) (Cortina cade.)

Sfârșit

Găsești povestirea pe scurt pe blogul  Povestiri pe scurt de lecturi școlare !