19.04.2016

Hainele noi ale împăratului (3)

de Hans Christian Andersen

Urmare la Hainele noi ale împăratului (2)

Împăratul a venit cu sfetnicii. Pehlivanii au ridicat brațele în sus, ca și cum ar fi ținut ceva în mână, și au spus: "Poftim pantalonii ! Poftim haina ! Poftim mantia !" și așa mai departe. "Hainele sunt ușoare ca pânza de păianjen, spuneau ei, când le îmbraci nici nu le simți, dar tocmai asta e frumusețea."

- Da, da, ziceau sfetnicii, dar nu vedeau nimic, pentru că nu aveau ce să vadă.
- Dacă maiestatea voastră vrea să se dezbrace, au spus pehlivanii, vă putem pune hainele cele noi chiar acuma, aici, în fața oglinzii.
Împăratul s-a dezbrăcat și pehlivanii s-au prefăcut că-i pun hainele cele noi care tocmai erau gata și împăratul se întorcea și se sucea în fața oglinzii.
- Ce bine îi vin, ce frumoase sunt ! ziceau toți cei care erau de față. Ce stofă minunată ! Nici nu se poate ceva mai frumos !
- E gata afară baldachinul pentru maiestatea voastră, a spus marele maestru de ceremonii al curții.
- Sunt gata și eu, a spus împăratul și s-a mai uitat o dată în oglindă, fiindcă voia să creadă lumea că își vede hainele.
Curtenii, care aveau dreptul să ducă trena mantiei, s-au aplecat, au întins mâinile ca și cum ar fi ridicat ceva de jos, apoi au pornit prefăcându-se că țin ceva în mâini; nu îndrăzneau să spună că nu văd nimic.
Împăratul mergea acum sub baldachin și toți oamenii de pe străzi și de la ferestre spuneau: "Ce minunate haine are împăratul ! Ce trenă strașnică ! Ce bine îi vin !" Nici unul nu voia să spună că nu vede nimic; fiindcă atunci lumea ar fi zis că nu-i priceput în slujbă sau că-i prost de dă în gropi. Nici o haină de-a împăratului nu stârnise atâta bucurie printre oameni.
- Împăratul e dezbrăcat ! a spus deodată un copil.
- Asta-i vocea nevinovăției ! a zis tatăl copilului și a spus în șoaptă altora ce vorbise copilul.
- E dezbrăcat ! a strigat tot poporul.
Împăratul a auzit și i s-a părut și lui că poporul are dreptate, dar s-a gândit: "Acuma nu mai pot să dau înapoi, trebuie s-o țin întruna așa cum am început". Și curtenii au mers înainte și au dus trena pe care n-o vedea nimeni fiindcă nu era nici o trenă.

Sfârșit

Găsești povestirea pe scurt a acestei povești pe lecturirecenzate.ro


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !