Chirița în provinție (6)

de Vasile Alecsandri

Urmare la Chirița în provinție (5)

ACTUL II

Teatrul reprezintă salonul Chiriței, cu cinci uși: una în fund care duce afară și câte două de fiecare parte. O canapea în stânga pe planul I, jilțuri, scaune ș.c.l.

(Scena se petrece într-un târg din ținut.)

SCENA I

(Air “Des Compliments”)

CHIRIȚA (pe canapea)

Iată-mă-s isprăvniceasă !

Dorul meu s-a împlinit.

Ce vis (bis) frumos și fericit !

M-am făcut cea mai aleasă

Și tot neamul mi-am mărit.

Ce vis (bis) frumos și fericit !

Toată lumea mi se-nchină,

Căci aice eu domnesc,

Și din oricare pricină

Eu întâi mă folosesc.

Păstrăvi buni și căprioare,

Căpățâne de zahar,

Juvaeruri, bani, odoare...

Toate le primesc în dar !

Iată-mă-s isprăvniceasă !

Ș.c.l., ș.c.l.

SCENA II

CHIRIȚA, ION (în livrea)

ION: Cucoană... cucoană... jidovii cei cu pricina de ieri au adus zece căpățâni de zăhar.

CHIRIȚA: Numai ?... târtanii dracului... tot șaferi !... De unde făgăduise 12 căpățâni... Las’ că mi-or mai căde ei la mână...

ION: Să le primesc ?

CHIRIȚA: Auzi vorba ?... Du-le în cămară !

(Ion iese și începe a căra căpățânile prin fundul scenei câte două, două. El le duce în odaia din fund în stânga și, de câte ori trece, numără tare căpățânile, zicând: două, patru, șase, opt, zece.)

CHIRIȚA (în parte): Dulce-i viața de isprăvniceasă !... zăhărită viață !... Ai jandari la poartă, la scară, la ușă... și când ieși la primblare, ai alai pe lângă trăsură... Cu toate aceste de m-aș porni mai degrabă la Paris !... că m-am săturat de Moldova... of ! de-ar veni azi monsiu Șarlă de la Ieși să-mi aducă pasportu, m-aș porni cu nepusă masă... Pune-ți în gând efect ce-oi să fac la Paris ca isprăvniceasă... Oi să le par franțuzilor cât...

ION (trecând prin fund): Două !

CHIRIȚA (întorcându-se): Ce ?

SCENA III

CHIRIȚA, BÂRZOI (iese din odaia din stânga, cea de pe planul I. El poartă șapcă de aghiotant și un palton cu bumbi mari cât niște farfurioare.)

BÂRZOI (intrând): Ardă-le focu straie nemțești, că-mi vin de hac !

CHIRIȚA: Da bine, frate, încă nu te-ai mai dus la canțelerie ?

BÂRZOI: Apoi dă !... de când m-ai scos din minte ca să mă schimosești în starie strâmte, pun câte două ceasuri până mă-mbrac... și ian privește ce seamăn... cu bumbii iști mari ?... Parcă-s un negustor de farfurii.

CHIRIȚA: Ian taci, taci... că de-o mie de ori te prinde mai bine așa, decât cu anteriu și cu giubeaua... încalte mai sameni a ispravnic... dar înainte parcă erai un lăutar din tarafu lui Barbu... știi ? cel cu naiu.

BÂRZOI: Ai vorbit de te-ai prichit. Măcar !... ce-mi mai bat eu capul să te-aduc la cunoștință !... De când te-ai făcut isprăvniceasă... nu ți-o rămas fire de minte în cap nici măcar...

ION (trecând): Patru.

CHIRIȚA (mânioasă): Ce face ?

BÂRZOI (văzând căpățânile): Ce-s aeste, Ioane ?

ION: Peșcheșu jidovilor celor cu pricina... zece căpățâni.

BÂRZOI (Chiriței): Socot că nu te-ai mai jălui că n-ai zahar... Hai, apucă-te de dulceți.

CHIRIȚA: Eu ? să fac dulceți ?... Ai nebunit ?

BÂRZOI: D-apoi cine ?... eu ?

CHIRIȚA: Facă cumnățica Safta, soră-ta... da eu știu că nu mi-oi pârli fața la foc.

BÂRZOI: Ce față ?... ce față ?... Da pân-acum, mă rog, cum ți-ai pârlit-o ca toate celelalte gospodine din târg ?

CHIRIȚA: Pân-acu nu eram isprăvniceasă... de asta... înțelesu-m-ai ?

BÂRZOI: Ard-o focu isprăvnicie !... că mare belea-i pe capul meu !... De când m-o împins păcatele să fiu în slujbă... tot dojane primesc de la departament...

CHIRIȚA: Dojane ?

BÂRZOI: Asta n-ar fi nimică... dar ați căpchiet cu toții în casă... ba încă m-ați căpchiet și pe mine !

CHIRIȚA: Ce te-o apucat azi ?

BÂRZOI: Las’ că d-neei cucoana nu se mai catadicsește să caute de gospodărie... să facă cozonaci, pască, păstrămuri, dulceți, vutci, vișinapuri... ca la casa omului... sau măcar să-mi facă la masă vrun cheșchet, vro plachie, vro musaca, vro capama, vro baclava... vro ciulama... bucate creștinești... sănătoase și ușoare... unde !... șede toată ziua pe tandur, la tualetă, și din blanmanjele, din bulionuri, din garnituri nemțești nu mă slăbește... auzi ?... blanmanjele ?... bulionuri ?... Borș și alivenci... că cu astea am crescut în casa părintească...

CHIRIȚA: Iar o început litopisițu !

BÂRZOI: Ș-apoi și alt păcat... a luat obicei să aducă la sfârșitul mesei păhăruțe verzi cu apă caldă... cică așa-i moda la Ieși... de-și spală gura unii dinaintea altora... și nu-i zi în care să nu mă-nșel... și să nu beau apă caldă !

CHIRIȚA (publicului, arătând pe Bârzoi cu dispreț): Priviți-l, mă rog !

BÂRZOI: Și când ar fi numai atâta... d-apoi de-acole... cheltuieli, nu șagă... pe mobili nouă cu lastic... pe trăsuri de cele cu fundu la pământ... pe straie cu fir la slugi... pe lampe de cele cu apă... pe fleacuri... capele... rochii cu jiletce... cușme jidovești de ascuns mâinile iarna... conțerturi de strâns talia... Cine le mai poate înșira ?... Da-i lipsă de păsări în ogradă... da-i cămara pustie... aș !... ce-i pasă cucoanei !... când o cauți... unde-o găsești ?! la șandra mandra.

CHIRIȚA: Șandra mandra ?

BÂRZOI: Dar... cea care vinde rochii și capele... Sărmană Chiriță ! ai nebunit la bătrânețe, fata mea !

CHIRIȚA: Ian... nu mai bodogăni... că parcă ești o moară stricată... Mai bine du-te la canțelerie, că te-or fi așteptând împricinații.

ION (trecând): Zece !

BÂRZOI (tresărind): Zece împricinați ?...

CHIRIȚA: Ha, ha, ha, ha... S-o spăriet ispravnicu de treabă multă. Hai... cară-te și vină mai devreme acasă, că astăzi avem musafiri.

BÂRZOI: Ce musafiri ?

CHIRIȚA: Ai uitat că dăm masă mare astăzi... de ziua bună că mă duc la Paris și că logodim pe Guliță cu Luluța ?

BÂRZOI: Ba că să zici... altă nebunie !

CHIRIȚA: Nebunie ?

BÂRZOI: Guliță-i prea tânăr.

CHIRIȚA: Cu atâta mai bine... însuratu de dimineață și mâncatu devreme...

BÂRZOI: Și Luluța-i bolnavă... pătimașă... are toane de nebunie. N-o vezi toată ziua cum necăjește biata mâță din casă ?... Cum o să-mi dau eu băietu... bunătate de odor în mâinile ei ?

CHIRIȚA: Cu adevărat îi cam lipsită acu... dar i-a trece... Când o ave un bărbat n-a mai bate mâțile.

BÂRZOI: Da de unde știi că s-o îndrepta ?

CHIRIȚA: Știu, că doar și mie-mi erau dragi mâțile pân-a nu mă mărita... și cum te-am văzut pe d-ta, nu m-am mai uitat la ele... Ș-apoi s-o îndrepta, nu s-o îndrepta... vrei să pierdem zestrea Luluței de la mână ?

BÂRZOI: Ei, bine... treacă pentru logodnă... dar la Paris ce ai să cauți ?

CHIRIȚA: Să mă primblu... să mă mai răcoresc, că m-am uscat aici în provinție.

BÂRZOI (pufnind): Ba că chiar... se vede că nu te-ai uitat de mult în oglindă !

CHIRIȚA: M-am uscat îți zic... și de nu m-oi porni degrabă... să știi că-mi vine ipohondrie... (Țipând.) Of ! că nu mai pot trăi în țara asta !...

BÂRZOI: Taci, soro... nu răcni așa, că te-aude musafirul... Du-te și la Beligrad dacă vrei.

CHIRIȚA: Musafiriu ? ofițeriu ?... cu adevărat ?...

BÂRZOI: De treabă ofițer, să-ți spun drept !... De aseară de când a tras în gazdă la noi... tot părinte ispravnice mi-a zis.

CHIRIȚA: Nu ți-o spus cu ce treabă o venit aici ?

BÂRZOI: Nu... dar l-am priceput eu... Pare-mi-se că-i trimis tiptil ca să cerceteze starea isprăvniciilor.

CHIRIȚA: Dacă-i așa... de ce șezi și nu te duci la canțelerie ?... că-s aproape de 12.

BÂRZOI: Iaca mă duc... doar nu dau tătarii... însă ian ascultă, soro: cată să fie masa gata mai devreme, că eu nu-s deprins nemțește.

CHIRIȚA: Înainte de 5 ceasuri nu se poate.

BÂRZOI: La 5 ?... când se pun boierii la cărți ?

CHIRIȚA: Așa-i moda la Ieși.

BÂRZOI: Sta-i-ar în gât cine-o mai scornit-o !... (Iese furios prin fund.)

CHIRIȚA (singură): Ei !... geaba, geaba !... cât îmi bat eu capul să-l mai cioplesc... să-l mai chilesc... pace !... îi stă rugina de-o șchioapă la ceafă. Ce deosebire cu musafiriu nostru ! îl cunoști cât de colo că-i civilizat... Iaca, de pildă aseară, când am luat ceaiu... ofițeriu și-o pus frumușel zăharu-n ceașcă cu cleștele cel de argint... da d-lui... las’ că bodogănește că n-ar trebui să deie ceai la iuli, pe călduri... dar ce face ?... ie zăharu cu degetele din zăharniță ș-apoi îl pune în clește... încât îmi vine așa paracsân !... Îmi era mai mare rușinea de ofițer aseară... (Către public.) mai ales că... știți una ? îmi face curte moțpanu... ce vă spune Chirița !

* * *

Urmează Chirița în provinție (7)