Chirița în provinție (5)

de Vasile Alecsandri

Urmare la Chirița în provinție (4)

SCENA XI

LEONAȘ (ivindu-se la poartă) și, pe urmă, LULUȚA

LEONAȘ: Ce i-au apucat de aleargă ca niște nebuni ?... Să juri că a lovit strechia pe tot satul... Ian privește cum se-ntrec... Ce văd ? două cucoane cu dânșii ?... Ce să fie oare ?... Ian să întreb la curte... (Vine în scenă.)

LULUȚA (ieșind în cerdac): Iaca colonia... Hai degrabă după dânșii. (Se coboară repede și se întâlnește cu Leonaș.)

LEONAȘ: Luluța !

LULUȚA: Leonaș !... Leonaș aici ! A !... (Se aruncă cu bucurie în brațele lui.)

LULUȚA

Tu ești, iubite Leonaș ?

LEONAȘ

Eu sunt, iubite îngeraș.

LULUȚA

Nu-i vis ?... îmi vine, zău, să plâng.

LEONAȘ

Nu-i vis... în brațe-mi eu te strâng.

(Împreună.)

Ah, ce fericire !

Ce veselă simțire

Simt acum că te-am găsit,

O ! scump odor iubit.

Dulcea mângâiere

Gonește-a mea durere,

Și-n rai mult așteptat

Parc-am intrat.

LULUȚA (sărind de bucurie): I !... cât îmi pare de bine c-ai venit, Leonașule... știi ? îmi vine să râd și să plâng totodată... De mult nu te-am văzut !

LEONAȘ (cu dragoste): De mult, dragă Luluță... tocmai de când te-a luat cucoana Chirița sub epitropia ei și te-a adus la Bârzoieni.

LULUȚA (ștergându-și ochii): Așa... de la moartea nenecuței.

LEONAȘ: Nu mai plânge, Luluța... că, zău, acuși plâng și eu.

LULUȚA: Cum n-oi plânge dacă de trei ani de zile mă găsesc printre străinii care, pentru că mă văd tristă și pe gânduri, zic că dau semne de nebunie... Ei nu pot înțelege că mi-i dor de nenecuța.

LEONAȘ: Ce spui ?... Vrea să zică ești nenorocită în casa Chiriței ?

LULUȚA: Apoi judecă tu însuți de pot fi fericită... singură, orfană !... depărtată de toți prietenii copilăriei mele... de tine, Leonaș, care eram deprinsă să te văd în toate zilele în casa maică-mea !...

LEONAȘ: Biata Luluță !... De știam una ca asta... nu mă duceam peste graniță.

LULUȚA: Cum ?... ai făcut voiajuri ?

LEONAȘ: De cum ne-au despărțit întâmplările... m-am pornit la Paris și am șezut acolo trei ani...

LULUȚA: Trei ani !... încaltea gândit-ai vrodată la mine ?

LEONAȘ: Nu o dată... dar totdeauna... Și cum m-am întors în țară, cea întâi dorință a mea a fost ca să te găsesc și să te văd.

LULUȚA: Ce bine-mi pare !... De-acum cred că-i ședea tot cu mine.

LEONAȘ: Numai de mi-a da voie cucoana Chirița.

LULUȚA: De ce nu ?... Ce poate s-o supere șederea ta aici ?

LEONAȘ: Poate să nu-i vie la socoteală, pentru că, după cum am aflat la Iași de la sărdarul Cuculeț, se vede că Chirița plănuiește ca să te mărite mai târziu cu Guliță.

LULUȚA: Cu Guliță ?... Ha, ha, ha, ha... Da nu l-ai văzut cum merge călare ? Ha, ha, ha !...

LEONAȘ: Cum ?... Ce are a face ?

LULUȚA: După dânsul aleargă acu tot satul: îl hăituiește.

LEONAȘ (cu mirare): Nu te înțeleg... Dar oare ce s-aude ?

(Zgomot afară.)

LULUȚA: Or fi hăitașii lui Guliță... (Merge în fund și caută între culise.) Dar iată-i... ei sunt... aduc vânatul aici... Hai degrabă, Leonaș, să ne ascundem cole în boschet. (Merg amândoi în boschet.)

SCENA XII

LULUȚA și LEONAȘ (în boschet), ȚĂRANII
(aduc pe Guliță leșinat și-l așează pe un scaun în fața publicului),

CHIRIȚA, SAFTA, ȘARL, ION (vin plângând împrejurul lui Guliță)

(Aria din “Baba Hârca”: “Bobii hai, bobii na”)

COR

Vai de el, a murit !

Iată-l.

Calul rău l-a bușit !

Cată-l.

A murit, a murit,

Iată-l !

CHIRIȚA(cu deznădăjduire)

A murit Gugulea meu !

COR

Ierte-l, ierte-l Dumnezeu !

CHIRIȚA (bocind): Gulița mamei !... Gugulița nineacăi... cât era el de frumușel... cât era de sprintinel, ș-acum iată-l țeapăn... bujorașu mamei... l-am pierdut !...

LULUȚA și LEONAȘ (în parte, speriați): A murit !

ȘARL (apropiindu-se de Guliță): No... taci, madam cocona... că el nu-i murit... traiesc bine. (Caută să-l dezleșine.)

CHIRIȚA: N-o murit !... ești sigur, monsiu Șarlă... Ah, aș fi în stare să mă duc la Ierusalim pe gios cu traista-n cap. (Bocind cu bucurie.) Îngerașu mamei !... n-o murit !...

ȘARL: Destul țipat acum... asurzit la mine. Apă de colonie este ?

CHIRIȚA: Na flacornul meu... dă-i la nas... Gugulița mamei... (Furioasă.) Ei las’, bade Ioane, că te-oi drege eu.

ȘARL (punând flaconul sub nasul lui Guliță): Enfin !... voilà qu’il revient, son nez remue !

CHIRIȚA: Son nez remue ?... quel bonheur !... Cher Goulitze !... il a mangé une terrible... comment dites-vous en français ?... une terrible... trântă !

GUGULIȚĂ (trezindu-se, cu glasul slab): Trântision.

TOȚI: A !...

CHIRIȚA: Trântision !... o înviet franțuzește ! Gugulița nineacăi !...

(Îl strânge în brațe.)

LEONAȘ, LULUȚA (în boschet): Trântision ? Ha, ha, ha, ha.

CHIRIȚA: Cine chicotește aici ?... (Aleargă furioasă în boschet.) Luluța cu un cavaler !... Ce faci aici, dimoni ?... și d-ta, cuconașule, cine ești ?... ce cauți ? ce vrei ?

LEONAȘ (ieșind din boschet): Cucoană Chiriță... mai întâi mă închin cu supunere.

CHIRIȚA: Și al doile ?

LEONAȘ: Al doile nu lipsesc a cerceta despre întregimea fericirii sănătății d-tale, ca aflând...

CHIRIȚA (de tot furioasă): Și al treile ?

LULUȚA: Al treile vei ști că d-lui îi Leonaș, prietenul meu din copilărie.

CHIRIȚA: Leonaș ?... A ! d-ta ești domnu Leonaș ?... mă bucur... Ieși afară din ogradă, nerușinatule.

LULUȚA: Să iasă ?... de ce să iasă ?

CHIRIȚA: Te-oi învăța eu să râzi de Guliță... Auzi, mă rog ?... Vine pe furiș în casa mea și în loc să mă mângâie la supărare... îi vine chef de râs?... ghidi ștrengar !

LEONAȘ: Cucoană Chiriță... mai întâi...

CHIRIȚA: Întâi, al doile ș-al treile... ieși afară... cară-te... cât e treaba cu cinste... să nu te mai văd... Auzi ? un chichirneț acolo !...

LEONAȘ (mânios): Ian ascultă, Bârzoaio, ai noroc că ești de când Papură-Vodă... c-apoi...

CHIRIȚA: Minciuni spui... că tocmai ieri am împlinit 35 de ani.

ȘARL (în parte): Oh ! elle est bonne celle la.

LEONAȘ: 35 fără miercuri, fără vineri și fără sâmbete.

CHIRIȚA: Ce-ai zis ?... îmi lipsesc sâmbetele ? (Către țărani.) Mări ia împingeți-l, măi, de spate pe poartă, să-l învăț eu a vorbi cu isprăvnicesele.

(Țăranii vor să se repeadă asupra lui Leonaș.)

LEONAȘ (scoțând un pistol): Să nu vă mișcați, că dau.

GUGULIȚĂ (ascunzându-se după Chirița): Neneacă... ne-mpușcă !

CHIRIȚA (ascunzându-se după Safta): Vai de mine, c-aista-i volintir !

SAFTA (ascunzându-se după Șarl): Nu lăsa, monsiu Șarlă.

ȘARL (alergând înaintea lui Leonaș): Arrêtez, monsieur...

LULUȚA (lângă Leonaș): Leonaș, te rog... nu face vro nenorocire.

LEONAȘ: N-ai nici o frică, Luluță. Cât pentru d-ta, Chirițoaio... scrie-n frunte ce-ți spun: de azi înainte te așteaptă la toate șotiile din partea mea.

CHIRIȚA: Nu-mi pasă, că-s isprăvniceasă.

LEONAȘ: Tu, Luluță dragă... fii liniștită, c-oi priveghe totdeauna asupra ta. Adio... (Sărută pe Luluța și se depărtează spre fund.) Să ne vedem sănătoși, Bârzoaie.

CHIRIȚA: Ba să te văd, când te-oi chema eu...

(Împreună.)

LEONAȘ: (Arie din ““Baba Hârca: “Dar ce este, ce-ntâmplare”)

Lasă, lasă, Chirițoaie,

Babă-Cloanță, ră strigoaie.

Îi păți tu, vai de tine,

Multe șotii de la mine!

CHIRIȚA și CORUL

Cale bună, sprâncenată,

Mergi la dracu, să-i fii plată;

Și să nu dai ochi cu mine,

Că-i păți, zău, o rușine.

LULUȚA (căutând să împace pe Leonaș)

Mergi, iubite,-n cale bună...

Nu te pune c-o nebună.

ȘARL (căutând să împace pe Chirița)

Non te superi de mânie...

Non te-apuc l’apoplexie.

(Împreună.)

LEONAȘ

Lasă, lasă, Chirițoaie etc.

CHIRIȚA și CORUL

Cale bună, sprâncenată etc.

(Leonaș iese.)

SCENA XIII

Cei dinainte, in afară de LEONAȘ

CHIRIȚA: S-o dus volintiriu ?

ȚĂRANII: S-a dus.

CHIRIȚA: De-acum hai să ne ducem și noi la târg ca să ne punem în siguranție... Ioane, gata-s trăsurile ?

ION: Gata, cucoană.

CHIRIȚA: Du-te de zi jăndarilor să vie aici cu săbiile scoase... (Ion iese.) Cumnățică, pune la cale să ducă lucrurile la trăsură... (Safta intră în casă.) Și voi, na doi fifirigi... să beți în sănătatea boieriului.

ȚĂRANII: Să trăiască boierul ispravnic !

CHIRIȚA: Amin !

(Jandarmii intră pe poartă cu săbiile scoase și stau în fund. Safta vine aducând șapca lui Guliță și capela Luluței. Câteva slugi ies totodată din casă purtând geamandanuri, cutii și saltele și se îndreaptă spre poartă.)

CHIRIȚA: Iaca și jandarii... iaca și lucrurile... suntem gata ca ș-un purces... Haideți de-acum... Guliță, dă brațul Luluței... Monsieur Charles, je vous prie a la bracette.

ȘARL: Comment ?... vraiment, nous partons ?

CHIRIȚA: Oui, nous lavons le baril.

ȘARL: Le baril ?

CHIRIȚA (cu nerăbdare): Oui... nous lavons le baril... spălăm putina... quoi... nous disons comme ça en moldave.

ȘARL: Ah ! (În parte.) C’est égal, elle m’agace de plus en plus.

GUGULIȚĂ: Neneacă... da nu iei ș-un curcan fript la drum ?

CHIRIȚA: Iaca că era să uit curcanu cel bătrân... Ioane, ie curcanu să-l duci boieriului.

ION (iese): Îndată, cucoană... (Vine aducând un curcan în brațe.)

CHIRIȚA: Hai... (Cu entuziasm.) La isprăvnicie !

COR (Arie “Sonni la trompa-ntrepida”)

CHIRIȚA, SAFTA, ȘARL, GUGULIȚĂ

Hai la isprăvnicie,

În slavă, avuție

Și-n lungă veselie

De-acuma să trăim !

ȚĂRANII

A voastr-isprăvnicie

Ferice să vă fie.

Bună călătorie

Cu toții vă dorim.

CHIRIȚA

Ah ! sunt isprăvniceasă !

Parcă-s împărăteasă.

Aferim, moțpăneasă !

Chirițo, aferim !

Ah !

(În repriza corului, jandarmii pornesc înainte; după ei, Luluța cu Guliță, pe urmă Șarl dând brațul Chiriței și Saftei și, în sfârșit, Ion purtând curcanul. Marș general. Țăranii aruncă cușmele în sus.) (Cortina cade.)

* * *

Urmează Chirița în provinție (6)