Chirița în provinție (1)

de Vasile Alecsandri

Comedie cu cântece, în 2 acte

Reprezentată la Teatrul Național din Iași, în beneficiul dlui Millo, la 1852.

PERSONAJELE

CUCOANA CHIRIȚA

GRIGORI BÂRZOI, soțul ei

GULIȚĂ, copilul lor

LULUȚA, orfană

SAFTA, sora lui Bârzoi

Dnul ȘARL, profesor francez

LEONAȘ, tânăr ieșean

ION, fecior boieresc

CORUL

TREI ȚĂRANI

ȚĂRANI, JANDARMI,

POFTIȚII LA MASĂ

UN CURCAN

ACTUL I

În stânga, casa Chiriței cu cerdac și cu ferestre pe scenă. În dreapta, lângă culisele planului I, o canapea de iarbă înconjurată de copaci. În fund, ostrețele și poarta ogrăzii. Lângă casă, o portiță în zăplaz, care duce în grădină. În depărtare se vede satul. Scena se petrece la moșia Bârzoieni.

SCENA I

CHIRIȚA (în costum de amazonă intră călare pe poartă înconjurată de țărani)

(Arie din “Scara mâței”: “Tâlharii”)

ȚĂRANII

Dreptate, dreptate

Ne fă.

Cucoană, dreptate

Ne dă !

CHIRIȚA

Ce vreți voi ?... Dreptate ?

ȚĂRANII

Așa.

CHIRIȚA

Cu biciul pe spate

V-oi da !

(Împreună.)

ȚĂRANII

Dreptate, dreptate

Ne fă.

Cucoană, dreptate

Ne dă !

CHIRIȚA

Cu biciul pe spate

V-oi da.

V-oi da eu dreptate

Așa.

ȚĂRANII (fugind)

Dreptate, dreptate

Ne fă.

Cucoană, dreptate 

Ne dă !

CHIRIȚA (furioasă)

Cu biciul pe spate

V-oi da.

V-oi da eu dreptate

Așa.

CHIRIȚA (amenințând țăranii cu cravașa): Tacă-vă gura, mojicilor.

UN ȚĂRAN: D-apoi bine, cucoană... păcat de Dumnezeu să ne lași a fi de batjocură !

CHIRIȚA: Ce batgiocură ? Ce batgiocură ?... Cine v-a batgiocorit ?

ȚĂRANII: Cuconașul Guliță.

CHIRIȚA: Guliță ?... Minciuni spuneți... Ce v-o făcut ?

UN ȚĂRAN: Mi-a ucis un vițel la vânat.

ALTUL: Și mie mi-a dat foc bordeiului cu ciubucul cel de hârtie.

ALTUL: Și eu l-am prins ținând calea Măriucăi.

CHIRIȚA: Țâst, bețivilor... bine v-o făcut suflețelu... De ce nu vă păziți vițeii și Măriucile ?... Așa să pățiți... Hai, lipsiți de-aici !

UN ȚĂRAN: Da-i păcat, cucoană, să ne lași păgubași... Dă ! dacă nu ne-om jălui la d-ta care ne ești stăpână vecinică... la cine să ridicăm glasul, săracii de noi !

ALTUL: Am ajuns mai rău decât țiganii !

CHIRIȚA: Auzi-i ?... auzi-i, țopârlanii !... Ei, apoi să nu-i iei la măsurat cu prăjina de falce ?... Afară, mojicilor, că vă știu eu de mult că sunteți buni de gură și răi de lucru... Afară !

ȚĂRANII: Cucoană...

CHIRIȚA: Pieriți din ochii mei... că vă iau de fugă cu calul.

SCENA II

CHIRIȚA (după ce a alungat țăranii călare, se întoarce și vine în fața scenei): Vai de mine cu niște țărănoi, că n-ai chip să trăiești de răul lor !... De-abia am ieșit puțintel la primbare ca să mă mai răcoresc... și parcă dracu i-o scos în cale-mi să mă tulbure... Iar m-oi fi făcut roșie la față ca un stacoș. (Strigă:) Ioane... Ioane !... ș-apoi astfel hurducă și gloaba asta, că m-o apucat de vro șapte ori sughițu pân-acu... (Strigă iar:) Ioane... Ioane ! Iaca somnorosu că iar o fi adormit în podul grajdului... și nici c-o să vie să mă coboare de pe cal... Ioane... Ioane... mă !... săraca de mine c-or să mă lase să șed toată ziua călare ca un jăndar... (Strigă furioasă:) Ioane... Guliță... Luluță... monsiu Șarlă... Cumnățică...

* * *

Sursa foto

Urmează Chirița în provinție (2)