26.11.2012

SAREA ÎN BUCATE (1)

de PETRE ISPIRESCU
sarea-in-bucate-1

A fost odată un împărat. Acest împărat avea trei fete. Rămâind văduv, toată dragostea lui el și-o aruncase asupra fetelor. 
Ele mărindu-se și văzând sârguința ce punea părintele lor ca să le crească pre ele, să le învețe și să le păzească de orice răutăți și bântuieli, se sileau și ele din toată puterea lor ca să-l facă să uite mâhnirea ce-l coprinsese pentru moartea mumei lor.
Într-una din zile, ce-i vine împăratului, că numai întreabă pe fata cea mai mare: 
- Fata mea, cum mă iubești tu pe mine ? 
- Cum să te iubesc, tată ? Iaca eu te iubesc ca mierea, răspunse ea, după ce se gândi că ce lucru poate fi mai dulce pe lume. 
Atâta o tăie capul pe dânsa, atâta și vorbi. 
- Să-mi trăiești, fata mea; să-mi facă Dumnezeu parte de tine.
Și întrebând și pe fata cea mijlocie: 
- Dar tu, cum mă iubești pe mine, fata mea ? 
- Ca zahărul, tată. 
Atâta o tăie și pe dânsa capul și atâta răspunse. 
- Să-ți dea Dumnezeu bine, fata mea. Să mă bucur de tine.
Pasămite fetele acestea erau lingușitoare și știau să-și arate iubirea către părintele lor mai mult decât o aveau.
Împăratul se bucură cât un lucru mare când auzi de la fetele lui cele mai mari cât îl iubesc. El socoti că altfel de iubire nu poate să fie decât cea dulce ca mierea și ca zahărul. 
Și uitându-se și la fata cea mai mică, ce sta mai doparte și cu sfială, o întreabă și pe dânsa: 
- Cum mă iubești tu, fata mea ? 
- Ca sarea în bucate, tată ! răspunse și ea cu fața senină, zâmbind cu dragoste firească și lăsându-și ochii în jos, de rușine că vorbi și ea. 
Ea se rușina, biet, văzând că tată-său o băgase și pe ea în seamă, ca a mai mică ce era.
Când auziră surorile ei răspunsul ce dete ea tatălui lor, pufniră în râs și-și întoarseră fețele de către dânsa. Iar tatăl lor se încruntă și, plin de supărare, zise: 
- Ia fă-te mai încoace, nesocotito, să ne înțelegem la cuvinte. N-auziși tu pe surorile tale cele mai mari cu ce fel de dragoste mă iubesc ele ? Cum de nu te-ai luat după dânsele ca să-mi spui câtă dragoste dulce ai și tu către tatăl tău ? Pentru asta oare mă trudesc eu ca să vă cresc și să vă dau învățătură cum altele să nu fie în lume ca voi ? Să te duci de la mine cu sarea ta cu tot !
Când auzi fata cea mică a împăratului urgia tatălui său, ce cădea pe capul ei, intră în fundul pământului de mâhnire căci se supărase tată-său și, încumetându-se, zise: 
- Să mă ierți, tată, că eu n-am vrut să te supăr. Eu am socotit cu mintea mea că dragostea ce am către tine este, dacă nu mai presus decât a surorilor mele, dar nici mai prejos decât mierea și zahărul... 
- Auzi, auzi, o întrerupse tată-său; și mai ai obraz să te atingi de surorile tale cele mai mari ? Să te duci de la mine, fată nerușinată ce ești, să nu-ți mai auz de nume! 
Îi închise gura și o lăsă plângând.
* * *
Dă clic aici pentru Sarea în bucate - 2 !