de Emil Gârleanu
Urmare la Nucul lui Odobac (5)
Nunta se făcuse pe la începutul lui octombrie, și acuma dădeau în iarnă. Lunile întunecate cu zloată, apoi cele cu ninsoare, însurățeii le petrecură închiși în odăițele lor, ca niște cârtițe în vizuină. Numai venirea primăverii îi dezlipi unul de altul. În ograda lui Odobac începu să se facă multe schimbări, să se dărâme și să se zidească din nou.
Ruja adusese ca zestre trei perechi de cai. Mitru dăduse jos un hambar și făcu pe locul lui un grajd. Bătrânul nu-i zise nimic, numai într-un târziu, după ce tot era gata, la o cină, îl sfătui pe nepotul său:
- Puteai lăsa hambarul și ridica grajdul în altă parte. Caută, Mitrule, ce-ai apucat de la cei bătrâni să păstrezi, că-s lucruri trainice.
Dar Ruja îi apucă repede vorba din gură:
- Eu i-am zis, moșule, că doar hambarul se clătina.
Și râse, râse săltat, așa ca atunci în câmp, când îl mângâiase cu creanga.
Într-o zi Toader se întorcea călare. Ruja îl zărise și-l aștepta în mijlocul ogrăzii, cu mâinile în șolduri:
- Bună ziua, moșule. Iii ! da stricat ți-i roibul la picioare... merge încrucișat.
Femeia se apropie de cal, puse mâna pe dârlogi, îl struni de-l opri în loc, apoi își înfipse privirile ca și atunci când Toader îi oprise murgul.
- Știi ce, moșule ? Să-ți aduc eu un sur.
- De unde ?
- Treaba mea.
Moșneagul dădu calul în lături.
- Femeie, vezi tu nucul cela ?
- Ei ?
- Să știi că te spânzur de el, cum era să spânzure frate-meu pe tatâne-tău, când oi afla că ai adus cai străini în ograda mea.
- Elei ! într-a dumitale, nu, da-ntr-a mea...
Toader Odobac o măsură cu privirea.
- Încearcă.
Și își îmbie calul.
Femeia îi privi pe urmă, murmurând:
- Hm ! să mă spânzuri tu de nuc, ghiujule !
Și ochii i se opriră pe copacul uriaș de pe creștetul dealului. De când intrase în casa lui Mitru, niciodată nu suise dealul, să vadă și dânsa nucul. Și gândul o ispiti să facă drumul până la el acuma. Tocmai atunci venea cu carul și Mitru. Ruja îi sări înainte:
- Știi ce, Mitrule ? bine c-ai venit. Hai de-om vedea nucul.
- Da ce te-a lovit ?
- Uite-așa.
Apoi ajută lui bărbatu-său să dejuge, duse boii în ocol, se opinti bărbătește și vârî carul, singură, sub șopron, și strigă pe bărbatu-său din casă, unde se dusese să se spele.
