de Ion Luca Caragiale
Urmare la Un pedagog de școală nouă (3)
EXAMENUL ANUAL
 |
| Un pedagog de școală nouă (4) |
Profesorul, pedagogul nostru absolut, ascultă pe copiii mahalagioaicelor. E foarte aspru și fără chef. Mamele stau înțepate pe scaune, unde s-au așezat fără să fie poftite.
Profesorul (către elevul Popescu, care n-a răspuns la trei întrebări): No ! prostule, dacă nu știi pe estea, care-s ghe tot simple și jenărale, apoi spune-ne rațiunea pântru care românii au kins să urmeză o polikikă jermână pe timpul lui Mihaele Bravul ?
Popescu: ...?
Profesorul: No ! spune odată !
Popescu: ...?
Profesorul (energic): Meri la loc, boule ! (Către mama. lui Popescu care este foarte mâhnită): Că-z prost l-ai făcut, cucoană ! Apoi ăstuia doară numai paie să-i dai să mânce. (Mama lui Popescu plânge), Că-z geaba te mai bocești acuma, nu-l mai dreji. Are să mai steie încă șăpke ani repekinke... Ionescule ! (Mama lui Ionescu tușește foarte mișcată.) Cumu-i pământul, mă ?
Ionescu: Mare, dom'le !
Profesorul: Pe dracu' mare ! L-a măsurat mâni-ta să vadă mare-i ? Pe lângă alke astre, bunăoară Saturnus, au Neptunus, au Iupităr, pământul nostru doară-i o scârbă ! Nici cât să chiorăști un șoarece... Nu-i vorbă ghe mare, mă prostovane ! E vorba cumu-i ?
Ionescu: Se-nvârtește, dom'le.
Profesorul (răstindu-se puternic, mama lui Ionescu se sperie): No ! apoi ? Dacă se învârke, cumu-i ? În trei colțuri, animale ?
Ionescu: Nu, dom'le !
Profesorul: No, dar ?
Ionescu: Rotund.
Profesorul: Vezi, așa, loază !
(Se face un zgomot la ușă. O doamnă din înalta societate , doamna Ftiriadi, intră împreună cu un mops gras, care vine să se gudure pe lângă pedagog.)
Profesorul (întâmpinând-o foarte emoționat): Onorată doamnă, eu încă mă recomând ! (ia cățelul în brațe).
Doamna Ftiriadi (foarte volubil și pe un diapazon mult mai-nalt): Am venit pentru băiat... Să-ți spun drept că nu vream să-l aduc să dea examen la școala publică, nu vream să se amestece cu fel de fel de băieți rău crescuți... Dar a stăruit tată-său... zice că e ordin de la minister... și de-aia l-am trimes la d-ta, care-i cunoști caracterul lui ambițios, de când îi ești meditator.
Profesorul: Binevoiască numai onorata doamnă să ieie loc. (Cătră Ionescu, care așteaptă în picioare:) Tu meri la locu-ți... De hatârul mâni-tii, pe kine nu ke las repekinke ! No meri !
(Ionescu merge la loc.)
Ioneasca (ridicându-se): Sărut mâna !
Profesorul (demn): No ! bine, poți mere. (Ia scaunul Ioneaschii și-l pune lângă doamna nou-sosită, și așază cățelul pe el; mopsul, mulțumit, îl linge pe nas. Mahalagioaicele ies foarte umilite.) No, acuma tânărul Ftiriadi ! Spune-ne, s-audă și ilustra matroană, onorata ta mamă: nu-i așa că pământul se-nvârke în jurul soarelui trei ani câke 365 ghe zile și mai apoi în al patrulea în 366 ghe zile?
Micul Ftiriadi: Da, dom'le.
Profesorul (face semne de aprobare doamnei Ftiriadi care, foarte satisfăcută, se scoală de la locul ei, drege cravata băiatului, îl sărută și se așază iar la loc: No, nu-i așe că presiunea se ghemonstră sufițiente prin cele două emisfere (doamna Ftiriadi tușește tare) ghe Maggheburg?
Micul Ftiriadi: Da, dom'le.
Profesorul (cătră clasa întreagă): No, boilor, vegheți numai exămplu ghe aplicățiune ! (Către micul Ftiriadi:)No, încă una ș-apoi basta ! Spune-ne: nu-i așe că Ioane Corvin ghe Huniaghe, și Makias Corvin, și-apoi dup-aceia doară toți magnații maghiari fost-au români ghe-ai noștri ?
Micul Ftiriadi: Da, dom'le.
Profesorul: Bine ! Bravo !! Emininke !!!
Doamna Ftiriadi: Mersi, domnule profesor... Sunt foarte mulțumită... o să-i spui și lui Ftiriadi câtă osteneală-ți dai cu copiii...
Profesorul: Ilustră doamnă, că-z asta ni-i misiunea. Datoria ni-i să luminăm jenărațiunile june; că-z fără instrucțiune și educățiune, un popor doară e învins astăzi în lupta pentru existență, și cine-i învins, apoi acela dă-l dracului ! vorba lăkinească: una salus vickis nullam șperare salukem !
Sursa foto
Sfârșit
Găsești povestirea pe scurt pe blogul
Povestiri pe scurt de lecturi școlare!
Povestiri pe scurt de lecturi școlare!
