Baladă populară culeasă de Vasile Alecsandri.
I
Fost-a, cică, un Novac,Un Novac, Baba Novac,Un viteaz de-al lui MihaiCe sărea pe șapte caiDe striga Craiova vai !
El un fecioraș aveaȘi tot astfel îi zicea:„Fecioraș, Gruiuțul meu !Ascultă de ce-ți zic eu,Să nu cazi la vreun loc rău,La loc rău și mult departeÎn neagra străinătate.Dacă sorții te-or purtaȚările de-a vânturaȘi-n Stambul de a intra,Tu de asta nu uita:Vamă dreaptă să plătești,Armele să-ți oțelești,Hainele să-ți primeneștiCa să pari un biet sărac,Să nu semeni a Novac,Că nu-i turcilor pe plac."Grue-n Țarigrad intra,Vamă dreaptă el nu da,De haine nu se schimba,Ci pe uliți se primblaTot în haine novăceștiCum e drag ca să-l privești !Turcii toți cât îl zăreau,Între dânșii se grăiau:„Ista-i Gruia lui Novac,Lui Novac Cara-Iflac !"Și pe loc ei s-adunau,Și de Grue s-aninau,Și cu Grue se luptauȘi pe Grue mi-l legauCu trei funii de mătasă,Din ele să nu mai iasă !Dar când Grue se-ntindea,Două funii se rupea,Numai una rămânea,Una lungă noduroasă,Cât un braț voinic de groasă !Turcii iute-l cuprindeauȘi-ntr-un beci îl închideau,Lumea să n-o mai privească,Soare să nu mai zărească !
II
Grue sta la-nchisoareDe trei ani lipsiți de soareȘi prin gratii lung priveșteCerul care străluceșteȘi de dânsul nu-ngrijește !Dor cumplit inima-i seacă,Cârduri, cârduri de cocoare,Călătoare zburătoareȘi de el nepăsătoare.Iată, mări, cum plângeaCă departe, sus zăreaUn corb negru, corbișorCe zbura încetișorȘi din aripi tot băteaȘi cu jale croncănea.Iar Grue se amăraȘi din gură-amar zicea:„Căci n-am durdă, pui de corb,Zilele să ți le sorb !Ce tot țipi și croncănești,Ori de mine te gătești ?"Corbul se apropia,Pe fereastră se puneaȘi din pliscu-i răspundea:„Gruișor, drăguțul meu !Ce mă blestemi așa răuCând umblu de rândul tău ?"„Alei ! corbe, corbișor,De vrei tu să-mi faci pe dor,Ține inelușul meuȘi du-l unde voiesc eu,În munții Catrinului,În pădurea PinuluiLa condacul lui Novac,Lui Novac, Baba-Novac.Și mă jur că de-oi scăpa,Pe tine te-oi adăpaNu cu sânge păsăresc,Dar cu sânge păgânesc !"Corbul vesel croncănea,Inelul în plisc punea,Aripile-și întindea,Și pe cer el se zărea,Întâi ca un porumbaș,Apoi ca un lăstunaș,Apoi ca un bondărașȘi-n zare dacă-ajungea,El din zare se ștergea.
III
În munții Catrinului,În pădurea PinuluiOdihnea Baba-NovacLa umbra unui copac,Și prin vis el tot vedeaPe feciorul său Gruia.Iată-un corb că se iveaȘi pe-o creangă se puneaChiar deasupra capului,Capului Novacului:Corbulețul ușurelAvea-n pliscu-i un inelCare jos cădea din elChiar în barba lui Novac,Lui Novac, Baba-Novac.Adormitul se trezea,Și inelul cât vedea,Scotea haine novăcești,De punea călugărești,Scotea cuca de NovacȘi punea un comănac,Și-ncăleca voinicește,Și purcedea vulturește,Cu desagi, cu buzdugelePline de mahmudele. El mergea și iar mergea,În Țarigrad ajungea,La divan că se duceaȘi din gură-așa zicea:„Auzit-am, auzitDe-un voinic ce mi-ați robit,Iată-mă-s că am sositSă vi-l plătesc îndoit".El desagii deșerta,Turcii toți năvală da,Și pe jos se tăvălea,Unul face treaba .Iar Novac că alerga,Pe Grue mi-l dezlega,Un paloș în mână-i daȘi din gură cuvânta:„Bate tu marginile,Eu să bat mijloacele,Că le știu soroacele."El tăia la turci, tăiaPân' ce bine ostenea,Apoi iute purcedeaAmândoi de se duceaÎn codrii Catrinului,În pădurea Pinului,Unde corbii locuiescȘi ca frunza se-nmulțescȘi bine hălăduiesc !
~~~~~~~~
Găsești povestirea baladei pe blogul
Povestiri pe scurt de lecturi școlare!
Ai putea citi aici și alte balade populare:
