de VASILE ALECSANDRI
SCENA II
LĂPUȘNEANU
(privind lung după Ruxandra)
- Muierea, tot muiere!... o biată ciocârlie
- Spre tot ce strălucește zburând cu veselie...
- O inimă, comoară, ș-un cap frumos... dar sec!...
- A-nduioșat-o Despot cu glasul lui de grec,
- Și toți boierii, dușmani oblăduirii mele,
- Sunt prinși de-acest paingăn în desele-i rețele.
(Se primblă tulburat.)
- A! scorpie grecească!... eu planul ți-am pătruns.
- Tu vrei să-mpungi în mine cu ghimpele-ți ascuns.
- Tu vrei, ființă-oloagă, născută-n putrezime,
- S-ajungi prin târâire l-a tronului nălțime?
- Doar Vodă Lăpușneanul va ști, prevăzător,
- Pe-o scorpie ca tine s-o farme sub picior,
- Și nu-a lăsa în viața-i pe tronul țării sale
- Să fluture nici umbra deșertăciunii tale.
(Scoate un răvaș și-l privește.)
- Ioan Sigmund Polonul, prin mine întronat
- În țara ardeleană, de știre azi mi-a dat
- Și-n țară, și-n afară să fiu cu priveghere,
- Căci Despot zvânturatul râvnește-a mea putere.
- Te-oi urmări, vrăjmașe, cu aprigul meu veghi
- Pân’ ce din priveghere ți-oi face un priveghi
- Ș-alăture cu tine vei întâlni mormântul
- Când tu din întuneric îi vrea să-ți iei avântul.
(Pe gânduri.)
- Cum să-i deschid capcană?... Ce cursă să întind
- Pe el cu-ai lui tovarăși în lațu-mi să-i cuprind?...
A!... ce să pierd eu timpul cu intrigi mici de Curte?
- Domnia tare cere braț lung și vorbe scurte.
- Când dușmanul în taină s-apropie de cort,
- Scurtează-i drumul grabnic prin moarte, sau ești mort!
(Merge la ușa din dreapta, o deschide și cheamă:)
- Toma!
SCENA III
LĂPUȘNEANU, TOMA CALABAICANUL
LĂPUȘNEANU
- Tu ești bulgarul Toma Calabaicanul.
TOMA
- Sunt Toma, credinciosul rob al lui Lăpușneanul.
LĂPUȘNEANU
- Când am cuprins Ardealul ce erai tu?
TOMA
- Nimic.
LĂPUȘNEANU
- Te-am miluit cu viața în lupta de la Cic.
(Toma sărută poala lui Lăpușneanu.)
- Ești om tu de credință?
(Toma îngenunchează.)
- Vroiesc să fac cercare
- De-ai meritat și meriți a noastră îndurare...
(În taină.)
- Cunoști pe Despot grecul?... pe-acel străin trufaș
- Ce zvârle bani cu pumnul prostimii din oraș?
- El vrea să mă ucidă...
(Toma se scoală punând mâna pe hamger.)
TOMA
- El trebuie să moară!
LĂPUȘNEANU
- Bine, voinice Toma!... Văd, gândul tău se-nsoară
- Cu-a mea dorință... Bine!... tu vei ieși bogat
- Din astă însoțire... (Tainic.) Azi este la palat
- Prânz mare... Vin boierii cu Domnul să cinstească.
- Tu să-l slujești pe Despot la masa cea domnească,
- Tu singur să ai grijă de-a-i fi paharul plin...
(dându-i un șipușor)
- Și... tainic șipul ista să-l verși în al său vin.
- Ai înțeles?
(Toma ia șipul și se închină în tăcere.)
- Fii vrednic și mut până la groapă...
(Toma sărută mâna lui Lăpușneanu și iese.)
LĂPUȘNEANU
(singur)
- În groapă cade-acela ce altui groapa sapă.
SCENA IV
LĂPUȘNEANUL, UN CĂPITAN DE SEIMENI
CĂPITANUL
(la ușa din fund)
- Măria-ta! boierii la curte adunați...
LĂPUȘNEANU
- Să intre!... Căpitane, pe lângă-acei chemați
- Mai este cine-n sală?
CĂPITANUL
- Străinul Despot este.
LĂPUȘNEANU
- Prea bine: mergi la Doamna să-i duci această veste.
(Căpitanul iese.)
LĂPUȘNEANU
(singur)
- O! sarcină amară de tron amenințat!
- Anevoință crudă de-a fi neîmpăcat!...
- M-obligă boierimea în veci ambițioasă
- În gheară să-mi schimb mâna și sceptrul meu în coasă...
- O! lege-a ospeției, te calc, dar ce să fac?...
- Prin moartea unui dușman eu țara mi-o împac!
SCENA V
LĂPUȘNEANU, DOAMNA RUXANDRA, ANA, DAME ALE CURȚII (intră prin stânga)
DOAMNA
- Măria-ta, dă-mi voie cu-a mele jupânese
- Urare să-ți aducem.
LĂPUȘNEANU
(înaintând spre dame)
- Flori mândre și alese
- Din stratul boierimii, cu drag vă mulțumesc.
- Așa cunună-o prinde pe Doamna ce-o iubesc.
(Doamna, urmată de jupânese, se îndreaptă spre masă.)
DOAMNA
(încet, Anei)
- Măria-sa e vesel!...
ANA
- Dar.
DOAMNA
- Cu-atât mai bine
- Pentru Despot. (Se pune pe jilț.)
ANA
(încet, Doamnei)
- La Curte el vine astăzi?
DOAMNA
- Vine.
(Damele formează grup împrejurul Doamnei.)
* * *
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !