de VASILE ALECSANDRI
Urmare la Despot Vodă (3)
- ACTUL I TABLOUL II
- Un salon în palatul de la Suceava.
- Portrete de domni pe pereți. Uși mari în fund.
- Alte două uși în dreapta și în stânga.
- O masă de stejar pe planul I, în dreapta. Jilțuri.
- În vremea-ndelungată cât singur, cu smerire,
- Am fost spre închinare la sfânta mănăstire
- A Slatinei, aice cum ai mai petrecut,
- Iubita mea Ruxandră?
- În aur am cusut
- Doi îngeri lângă Sfânta Maria-născătoare,
- Pe aer.
- Este gata?
- Mai am încă o floare
- De crin deschis a coase în alb mărgăritar
- Și aerul l-om pune pe-al Slatinei altar.
- Îmi place, scumpă Doamnă, frumoasă și cuminte,
- Să văd măiastra-ți mână lucrând odoare sfinte.
- Gândirea ce se-nalță la cer, la Dumnezeu,
- Din cuget și din casă alungă duhul rău...
- Dar spune-mi: auzit-ai de un pribeag din lume,
- Un... Despot... mi se pare c-acesta-i al său nume...
- Aice, la Suceava, în lipsa mea sosit?
- Se zice că-i odraslă de neam prea strălucit,
- Că-i domn de Samos, Paros, și că-i în legătură
- Cu împărați... că are întinsă-nvățătură
- Și limbă mlădioasă, o limbă ce-n curând
- Pe toți boierii tineri i-a fermecat pe rând...
- Ce ai aflat de dânsul?
- Am auzit mult bine,
- Și... chiar a cerut voie la Doamna să se-nchine.
- Și... l-ai primit în Curte?
- Primit...
- Într-adevăr?
- Era o datorie... Despot îmi este văr.
- Cum? văr măriei-tale?... De unde până unde?
- Mărgăritaru-n scoică de mare se ascunde.
- Despot, pe malul mării născut, e fiu curat
- Lui Iacob Eraclidul, din Paros alungat,
- Ce se rudea de-aproape cu maica-mi răposată.
- Crezi?
- I-am văzut chiar spița pe pergament lucrată.
- O spiță-nchipuită de dânsul, pre cât știu,
- Ce-l face rudă bună cu Hercul Olimpiu.
- Plastograful! îi zboară sus gândul... (tare) și ce cată
- Aici, la noi?
- Sărmanul!... cu inima-nfocată,
- El vrea la pragul ușii măriei-tale-a sta
- Și viața-i s-o jertfească pentru măria-ta,
- Că-i om de sânge nobil ce-n apă nu se schimbă.
- Viteaz! ce are-n suflet el are și pe limbă.
- Prea bine... Văd că Despot e meșter vrăjitor.
- La toți deopotrivă el v-a vrăjit pe dor.
- Am grabă de-a-l cunoaște.
- Te-nduri să-i faci primire?
- Cum nu?... Doresc chiar astăzi să cerc a lui vrăjire.
- El are ca să vie cu vornicul Moțoc.
- O! de-ar cădea pe dânsul o rază de noroc
- Ca el să fie-un oaspe plăcut măriei-tale!...
- Moțoc și eu în taină am pus de gând și-n cale
- Cu fiica lui, cu Ana, pe Despot să-l unim
- Și de coroana țării credința-i s-o lipim.
- Să-ți fie viața dulce ca chipul și ca glasul,
- Tu care cu iubire mă-ntâmpini la tot pasul
- Privind în Domnul țării pe scumpul tău bărbat
- Și-n soțul vieții tale pe Domnu-ncoronat!
- Acum te du să cauți de pruncușori, de casă,
- Și, ca o gospodină, gătește mare masă
- Ca să cinstim cu prânzul pe Despot... vărul tău.
- Ah! Doamne... (Vrea să-i sărute mâna.)
- Nu, iubito... aici, pe sânul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !